de Ciprian DOMNIȘORU
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/generatia-de-imbecili-spalati-pe-creier-117747.html
Într-un discurs recent la un congres al istoricilor români, rectorul universităţii Babeş-Bolyai, Ioan-Aurel Pop, a răbufnit despre tânăra generaţie: „Oamenii lipsiți de cultură generală și de orizont artistic, oamenii capabili să rezolve doar probleme limitate, oamenii care nu mai au capacitatea să compare și să ia decizii în cunoștință de cauză alcătuiesc generația „Google”, generația „Facebook”, generația „SMS” sau toate la un loc!”[…] Sunt oameni, în general, inteligenți, dar cu inteligența canalizată spre scopuri controlate de o elită malefică.” (integral aici)
Pentru că profesorul în cauză a avut o atitudine ambiguă în faţa plagiatului lui Ponta, iar discursul său pare infuzat de teoria conspiraţiei, intervenţia sa (care avea ca subiect predarea istoriei) a fost amplu criticată în presă şi în mediul online. Ioan-Aurel Pop a fost etichetat în urma acestui discurs drept retrograd, comunist, genul de academician acru, aruncând cu săgeţi din turnul de fildeş către tineretul „frumos”. Mircea Cărtărescu i-a criticat poziţia drept conservator-naţionalistă: „Să nu vedem în ei [noua generaţie – n.a.] decât o umanitate decăzută de la standardele noastre – vai, câteodată conservator-naționaliste – mi se pare un lucru urât și trist.”
Academicianul Pop a ridicat însă câteva aspecte importante, ignorate în societatea românească. Dincolo de a fi o teorie a conspiraţiei, „spălarea pe creier” este o constantă a secolului 20 şi începutului de secol 21, în forma ei de relaţii publice/publicitate/propagandă/comunicare politică. Noile reţele sociale livrează publicitarilor persoane cu atenţie scăzută, suprastimulate, disponibile la nou şi la consum/opţiuni rapide. Mai rău, reţelele sociale livrează advertiserilor victime ale narcisismului, doritoare de like-uri, de aprecieri constante. În măsura în care produsele ating punctul sensibil al narcisismului şi al lipsei de încredere de sine, vând mai bine.
Specific educaţiei, ştim că Internetul şi jocurile pe calculator reduc rezultatele şcolare (puteţi citi un sumar al cercetării lui Cristian Pop-Elecheş aici http://www.gandul.info/scoala/elevii-care-au-primit-calculator-nou-invata-mai-putin-si-au-note-mai-proaste-2718576/)
În privinţa metodelor de instrucţie „Google”, şcoala românească a adoptat i-paduri înaintea veceurilor cu canalizare. Ideea că totul trebuie să fie interactiv şi online este cel puţin discutabilă, când în ziua de azi directorii companiilor din Silicon Valley dau sfaturi de productivitate despre cum se retrag din faţa calculatorului şi lucrează cu creionul şi hârtia, sau cu cu carioca şi tabla, pentru a se putea concentra.
Dezbaterea asupra discursului lui Pop s-a redus la „tineretul e jale” versus „tineretul e ok”, cu diverse inflexiuni şi argumente ad hominem, ţinând cont de profilul lui Pop. Dezbaterea trebuie să avanseze de la acest stadiu, pentru că abandonul şcolar este în creştere în Romania, iar rata de cuprindere în învăţământul terţiar este încă la nivel scăzut: dezvoltarea capacităţii de concentrare a elevilor, evitarea distracţiilor online ar produce efecte pozitive sub aspectul rezultatelor şcolare.
De la inventarea relaţiilor publice şi a propagandei, fiecare generaţie este spălată pe creier, fie că vorbim de generaţia care a învăţat să fumeze pentru că i se spunea că era cool, sau de generaţia carneţelului roşu. Tânăra generaţie este spălată pe creier cu butoane emoţionale consacrate: încredere de sine (self-esteem), narcisism, hiperstimulare.
Despre această spălare pe creier din partea mediilor online/rețele sociale/publicitar ar trebui să purtăm o conversaţie permanentă: ce efecte civice, comunitare, produce faptul că tinerii, victimele narcisismului pe reţelele sociale, manifestă mai puţină empatie? (câteva studii despre scăderea empatiei în rândul tinerilor, aici:http://www.scientificamerican.com/article/what-me-care/). În materie de educaţie, cum protejează sistemul de învăţământ elevii de distracţii online?
Desigur, când terminăm dezbaterea despre tineri, putem să trecem la vârsta a doua şi a treia, şi să luăm în serios discuţia despre spălarea pe creier în România şi elita malefică, ţinând cont de faptul că românii sunt campioni europeni la numărul de ore petrecute zilnic în faţa televizorului.
e-Bibliotheca septentrionalis 