Mâinile

ion-podosu

Tatălui meu

de Ion PODOSU

Mâinile lui încercau
să ridice tot pământul în cer.
Lua în fiecare zi
câte-un vagon, două,
pline cu porumb, cu grâu,
cu sfeclă sau floarea-soarelui,
dar cel mai adesea
cu gunoiul de la sutele
de vaci şi de tauri.

Astăzi, cerul îl trage în sus
de mâinile lui obosite, neputincioase.

El însă nu vrea să urce acolo, sus,
numai odată cu pământul
pe care îl tot azvârle
spre înaltul infinit.

Acestea sunt sunt mâinile lui,
ale tatălui meu,
care, într-un îndepărtat amurg,
mi-a dat să sorb
din auritul clopot
un început de glas.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: