poemul iubirii duse

Lucica Dragos

de Lucica DRAGOŞ

în inima mea
deschid fereastra
ca într-un teritoriu
uitat de lume

pe uliţi de ţară
cu gesturi naive
de copil tot întrebând
în stânga şi-n dreapta
despre viaţă
în fiecare zi
cumsecade caut
drumul
unde lumina

şi întunericul se împletesc
în respiraţia oamenilor
care se mai aud

şi mai simt
amintirea raiului.

This entry was posted on Joi, 27 octombrie 2016 at 1:16 am and is filed under Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: