Patru al lui noiembrie

(SE ŞTIE)

 

de Constantin MÎNDRUŢĂ

De parcă Dumnezeu nu ştie
De ce mă rog şi pentru cine!
Că pe Pământ mi se cuvine
Să-mi port de grijă spre vecie.

Lumina-n ochi să fie vie,
Călcând cărarea către bine,
De parcă Dumnezeu nu ştie
De ce mă rog şi pentru cine!

Bătăi în inimă străine
Eu pot avea de la soţie,
Dar vine iarna şi-or să fie
Chiar şi minciunile senine…

Eu uit, dar Dumnezeu ne ştie.

23.16