Mâţă neagră, mâţişoară
eşti urâtă ca o cioară,
când vezi pasărea că zboară
tu mi’o prinzi de aripioară,
n’o laşi vie, nici să moară
doar o tragi pe ulicioară
și apoi o duci la gară
şi’i dai drumul şi iar zboară!
Pisi mică şi prostuţă
eşti molatecă, blânduţă,
nu mai prinde păsărele,
uite: o să’ţi dau mărgele!
Cum? Nu’ţi pasă? Vrei fundiţă?
Vrei mai bine’o veveriţă?
Cum? Tu vrei un şoricel?
Fie’ţi milă,’i mititel!
Tu eşti mică, el e mic,
hai, mai bine’ţi dau lăptic!
El e mic şi tu eşti mică,
hai, mai bine’ţi dau brânzică!
îţi dau peşte, macaroane,
ciocolată şi baloane
şi brăţară şi inel
doar să’l ierţi pe şoricel!
This entry was posted on Sâmbătă, 5 noiembrie 2016 at 4:08 pm and is filed under Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
e-Bibliotheca septentrionalis 