Privire de copil

„Autoportret cu nepoțică” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

În fiecare colț e-un îngeraș la pândă…
Altfel, cum, după plâns, apare ea cu zâmbet!?…
E ne-mplinită anul și-abia de face pașii;
Cu-o lăcrimucă-n gene rămasă agățată
Te-ntreabă cu surpriză, și numai din privire:
„Au nu găsiți voi rostul țesut în intonații?!”
Și purpura privirii se stinge cu albastrul
Ce ochii-i treji o clipă-n blândețe te fixează…
Și-un curcubeu se pare spre tine că-nfiripă
Urzit dintr-o lumină de dincolo de lume.
Trimite Domnu-n cale-mi și jucăușe semne,
Să simt că poezia încă se mai desfiră…
Pe câmpul amintirii, să merg – de mă mai lași –
Încă mai găsesc toporași…

(Din volumul Urcând dealul.)