„Vino, vino, vino”,
am auzit narcisa
chemând
pe Thomas de Aquino.
„Fără andrea,
fără fus,
fără fuscel,
cu slova lutului
și-a nevăzutului,
uite,
cum I-am țesut în scrisul nou –
aureaola!
Poate și-acum Îți poartă
tot corola,
asemănarea-n cântec de demult,
din prima săptămână
a lumii,
când, după ce-a oftat cu greu în palmă,
s-a luminat zidindu-se pe Sine
într-un altar
de flăcări și țărână.”
This entry was posted on Miercuri, 9 noiembrie 2016 at 1:52 am and is filed under Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
e-Bibliotheca septentrionalis 