Tropotul clipelor sparge nepăsător
Oglinda liniştii din flori.
Întinderea albastră
Corăbii de dor poartă pe valuri de vis
Ţărmuri de fum îngroapă grăbite, amintiri.
Chipul tău sculptat în neuroni
Poteci deschide prin marea arzândă de gânduri.
Dar ochii tăi trişti,
Trişti de-atâta dor,
Rătăcesc în noapte, căutându-mă…
This entry was posted on Miercuri, 9 noiembrie 2016 at 1:57 am and is filed under Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
e-Bibliotheca septentrionalis 