Treisprezece al lui noiembrie

(SINGUR)

 

constantin-mindruta_in-curtea-casei

de Constantin MÎNDRUŢĂ

De multă vreme singur n-am mai fost,
Acum sunt singur ca o lumânare
Uitată neaprinsă la-nchinare
Şi rugăciunea nu mai are rost.

Mi-aş fi dorit să nu plătesc vreun cost,
Să-mi fie viaţa plină de-mpăcare,
De multă vreme singur n-am mai fost,
Acum sunt singur ca o lumânare.

De ce nu pot trăi ca fiecare?
Îmi pare rău că nu pot fi un prost,
Să îmi duc traiul cât mai mult anost,
Dar nu pot şi-asta mult mă doare,

De multă vreme singur n-am mai fost.

17.41
Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: