Copilărie fără frontiere

de Ion PODOSU

ion-podosu

prof. Ion Podosu

De cinci ani, în preajma zilei de 1 iunie, organizaţia „Salvaţi copiii!” din Ungaria organizează un amplu festival internaţional, care se bucură de o largă participare şi de un deosebit succes, fiind prezenţi la aceste manifestări reprezentanţi din Japonia şi Grecia, din România şi Mexic…

Ca şi anul trecut [n.r. 1994], Liceul pentru Deficienţi de Vedere din Cluj-Napoca a beneficiat de invitaţia de a lua parte la acest festival, invitaţie care ne-a fost transmisă de preşedintele şi principalul sponsor al organizaţiei maghiare, dl Ervin Peter. Astfel, în 27 mai, un grup de 38 de copii (cuprinzând două formaţii artistice şi suporterii lor, precum şi şapte cadre didactice) a pornit la drum. Suntem primiţi cordial la Fót, o localitate situată la 15-20 km de Budapesta. Centrul de Copii Orfani, care este reşedinţa noastră temporară, a fost construit pe o veche proprietate a unui însemnat politician, fiind răspândit într-o mulţime de pavilioane amplasate într-un cadru natural excepţional. Aici sunt şcolarizaţi şi profesionalizaţi copiii până la optsprezece ani, iar cei care nu-şi găsesc un loc în „lumea largă” se pot întoarce ca să lucreze şi să locuiască în acest centru, care se constituie astfel într-un fel de ghetou al orfanilor.

A doua zi, grupul nostru vocal şi echipa de dansuri populare deschid manifestările artistice de la Centrul „Petőfi Csarnok”, fapt care ne-a măgulit, dar ne-a şi dezavantajat puţin, deoarece la începutul spectacolului n-au fost prea mulţi spectatori. Oricum, programul de „cântece de pace”, realizat de Elena Bucur cu grupul vocal, şi dansurile oşeneşti ale formaţiei conduse de Daniel Mureşan, au fost bine primite. În cadrul acestui centru erau mai multe standuri-expoziţii, între care le-am remarcat pe cel pakistanez, cu delicate obiecte de podoabă, precum şi pe cel japonez, unde copiii erau învăţaţi să confecţioneze pe loc jucării din hârtie.

Acest centru este situat într-un uriaş şi aproape fantastic parc de distracţii a cărui descriere ar necesita numeroase pagini, aflându-te aici într-un mirific univers al copilăriei, în care exuberanţa imaginaţiei umane îşi află din plin terenul de manifestare, iar cadrul natural (prin splendoarea sa) concură parcă la voioşia debordantă, neîntreruptă, inepuizabilă. Şi, nu la multe sute de metri, trecând pe lângă Palatul Huniazilor, se ajunge într-un parc la fel de mare şi de splendid! Totul pare ca în basme… Realmente, te cuprinde entuziasmul când vezi atâta preocupare pentru copii, pentru părinţi şi bunici. Plecăm din aceste parcuri fascinaţi şi obosiţi de multitudinea culorilor şi formelor, a senzaţiilor de tot felul, pe care ai dori să le retrăieşti…

În ziua următoare, vizităm, la Buda, în vechea cetate, o expoziţie mai puţin obişnuită, amplasată în muzeul de istorie. Este vorba de o expoziţie cu obiecte realizate de diferiţi artişti plastici, care pot fi tactilizate de nevăzători. Confecţionate din cele mai diverse materiale, obiectele reprezentau o mulţime de aspecte din realitate: de la Sfântul László (destul de abstract), până la imaginea soarelui şi a lunii, de la cele mai felurite plante şi animale, până la imaginea globului pământesc. În dreptul fiecărui tablou în relief sau obiect sculptat se află şi un casetofon cu căşti, prin intermediul căruia se completa descrierea.

În seara zilei de 30 mai, la Palatul Congreselor a avut loc festivitatea de închidere a manifestărilor, care a constat într-un spectacol de muzică clasică de înalt nivel artistic şi o recepţie la care a fost prezentat noul preşedinte şi sponsorii organizaţiei. Cu acest prilej, delegaţia noastră a fost prezentată ministrului culturii din ţara gazdă şi domnului Ervin Peter, ambii fiind foarte afabili şi cordiali, dorindu-ne ca şi în anul următor să fim prezenţi la aceste manifestări. Un rol aparte l-a jucat domnişoara Éva Bognár, care ne-a înlesnit participarea la acest festival, ca şi legăturile pe care le-am stabilit cu oficialităţile.

Vizitând orăşelul Fót, cu aerul său medieval, cu reclamele de un umor uşor desuet, dar sănătos, n-am scăpat nici de întrebarea: „Ce mai face domnul Funar?” Desigur, am răspuns că e un bun gospodar şi că statuia lui Matei Corvin a rămas pe loc!…

„Litera noastră”, an. 27, nr. 2 (96), 1995 p. 35.
(Ion Podosu, Mozaic, Cluj-Napoca, Limes, 2016, p. 88-90.)
Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: