Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XV (2016), nr. 336 (16-31 octombrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Codrule, codruţule…!
foto_Adrian Pop
Ce mai faci, drăguţule? Te-ai născut din adâncimi de vreme pe aceste locuri, ca să ţii de urât şi să fii de reazim şi de ajutor acestui neam. Şi-a legat viaţa şi sufletul de tine şi te-a numit întotdeauna, fără a exagera, frate. Din lemnele tale le-a făcut pe toate: casa, grajdul, pătulul, magazia, coteţele, gardul, patul, masa, scaunele, leagănul copilului şi postava de pâine, sculele de tot felul, obiectele de bucătărie, prispa şi stâlpii sculptaţi, plugul, carul şi căruţa. Din lemnele tale a făcut biserica din sat, troiţa de la hotare şi de la răscrucile drumurilor, coşciugul, în care să aştepte fiecare Învierea, au făcut crucea mărturisitoare de pe mormânt. Din ramurile tale au făcut armele cu care şi-au apărat viaţa, familia, pământul şi ţara, au construit instrumentele de cântat, precum fluierul, vioara, cavalul, buciumul, tulnicul şi multe altele, cu care şi-au mângâiat sufletul, şi-au plâns durerile multe, ori şi-au strigat bucuriile puţine. O adevărată civilizaţie a lemnului s-a dezvoltat pe aceste locuri datorită îngemănării tale cu neamul românesc.
foto_Adrian PopDin frunzişurile şi hăţişurile tale, Codrule frate, strămoşii mei şi-au cules hrana, fie că a fost vorba de tot felul de fructe, de tot felul de sălbăticiuni hăituite şi vânate, ca să-şi astâmpere foamea. La poalele şi în luminişurile tale şi-au crescut turmele de vite, oi, capre, vaci, cai. Din izvoarele tale curate şi reci şi-au astâmpărat setea, ei şi dobitoacele lor. La umbra ta, străbunii mei s-au odihnit, şi-au plâns necazurile şi nevoile, au vorbit cu Dumnezeu în şoapta rugăciunii. La umbra ta s-au zămislit nestematele cântecului românesc, doinele, baladele, cântecele de dragoste, de dor, de revoltă şi de ducă. Cu tine, nu au fost niciodată singuri. Au vorbit cu tine prin glas şi prin semne. Când ţi-au tăiat câte un lemn ca să-şi încălzească bordeiul sau căsuţa, să-şi construiască ceva, mai întâi s-au închinat, au cerut iertare Creatorului şi copacului, l-au sărutat ca-ntr-un ritual sacru şi apoi au împlântat securea în trupul lui.
Ne-ai fost, Codrule frate, fârtat la vremuri de primejdii şi de cumpănă. În văgăunile tale s-au ascuns strămoşii mei, când hoardele barbare le-au măturat pământul, le-au ars holdele, satele şi le-au distrus cetăţile. Acolo au regăsit ei puterea de a-şi lua revanşa, de a-i face pe vrăjmaşi una cu pământul. Multe sunt baladele în care copacii tăi s-au prefăcut în ostaşi viteji şi au completat rândurile armatelor voievozilor români. Alături de ei, erau cetele de îngeri coborâte din cer anume ca să dea o mână de ajutor armiei române. Ai fost cetate de neînvins, Codrule frate, şi cu tine am reuşit să supravieţuim prin veacuri.
La sânul tău s-au adunat vitejii neamului, haiducii, şi au jurat să facă dreptatea celui năpăstuit de mai-marii şi de bogaţii zilei.
În frunzişurile tale şi-au găsit adăpostul mii şi mii de cântăreţi ai văzduhului, veniţi din toate părţile pământului, îndrăgostiţi de tine şi de plaiurile noastre şi şi-au cântat cântecele lor.
foto_Adrian PopÎn coroanele tale şi-a făcut soarele cuibar, aerul s-a strecurat, şi curcubeul s-a adăpat.
Am trecut, frăţioare, prin vremuri grele – şi pentru tine şi pentru noi –, ca neam. Acum se pare că au venit vremuri de încercare mai grele ca niciodată! Pe tine te mănâncă zi de zi, pas cu pas, lăcomia străinilor şi nepăsarea românilor. Mii de hectare din trupul tău cad neputincioase sub dinţii nesătui ai drujbelor, circularelor, fabricilor, combinatelor. Cară vapoarele, trenurile, camioanele de mare tonaj, avioanele chiar, buşteni, cherestea, lemn fasonat şi brut. Parcă au pornit un adevărat război împotriva ta. Alţii ştiu să-şi apere codrii lor şi nu taie din ei nici măcar o rămurea. Noi facem totul una cu pământul. Ne îngrozim când vedem cum o iau pantele la vale, acoperind casele, satele, drumurile şi speranţele. Ne îngrozim când vedem apele ieşind din vadurile lor şi luând-o razna peste câmpuri, peste holde, peste aşezări. Ne îngrozim când secetele ne pustiesc plaiurile şi câmpiile, fiindcă tu nu mai eşti ca să pui ordine în văzduh şi pe pământ.
foto_Adrian PopEşti muribund, frate! Aştepţi să-ţi întindă o mână de ajutor, să te apere, fratele tău, românul, dar nici el nu mai este cel pe care-l ştiai tu altădată. Tinerii i-au plecat peste mări şi ţări să-şi câştige pâinea; bătrânii sunt prea neputincioşi ca să se ajute pe ei înşişi. Neamul ni se împuţinează precum copacii tăi, cu fiecare zi ce trece. O haită de hămesiţi fără scrupule, fără frică de Dumnezeu şi de oameni taie-n trupul tău ceas de ceas şi nimeni nu-i opreşte cât mai este vreme. Nimeni nu mai plantează, nimeni nu mai păzeşte, nimeni nu mai tratează, dar toţi se-nghesuie să defrişeze.
Cu ani în urmă, cineva, cu glas profetic, spunea: „În viitor, naţii bogate nu vor fi cele care vor deţine aur, ci acelea care vor avea păduri!”
Codrule, codruţule, cum mai rabzi, drăguţule?!

*

Sfaturi părinteşti. Din cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea împărăţiei, mai spicuim un fragment:
cararea-imparatiei-pr-arsenie-bocaCUVINTE HOTĂRÂTOARE. Sfânta Scriptură, prin Apostolul Pavel, împarte oamenii în două cete: în trupeşti şi duhovniceşti. „Cei ce se ţin de trup poftesc cele trupeşti, iar cei ce se ţin de duh, cele duhovniceşti. Dar pofta cărnii este moarte, deoarece este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, fiindcă nu se supune legii lui Dumnezeu şi nici nu poate. De aceea cei ce sunt în carne, nu pot să placă lui Dumnezeu.”
Cei ce sunt însă ai lui Hristos, trupul şi l-au răstignit împreună cu poftele. „Nu suntem datori trupului, ca să vieţuim după trup. Căci, dacă vieţuiţi potrivit trupului, veţi muri; iar dacă ucideţi cu duhul poftele trupului, veţi fi vii. Fiindcă toţi câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu, ei fiii lui Dumnezeu sunt.” Căci: „Voinţa lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră, ca să vă feriţi de desfrânare, ca să ştie fiecare dintre voi să-şi stăpânească vasul său în sfinţenie şi cinste, nu în patima poftelor, cum fac necredincioşii, care nu cunosc pe Dumnezeu. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.”
Pe vremea acestui mare iconom al tainelor lui Dumnezeu, Pavel Apostolul, sufla urgie mare peste creştini. De aceea mulţi erau hotărâţi pentru înfrânarea desăvârşită în căsătorie, ca să fie gata oricând de Sfânta Împărtăşanie şi de mărturisirea muceniciei. Sfântul Pavel, însă, socotind copiii mugurii căsătoriei, n-a îngăduit înfrânarea desăvârşită, decât pentru vremile de post şi rugăciune. Post era – şi este – luni, miercuri şi vineri, iar rugăciune şi Sfânta Împărtăşanie sâmbăta şi duminica. Slăbănogindu-se creştinii, cu trecerea vremii, Sfinţii Părinţi au adăugat pe rând cele patru posturi mari, care sunt post în toate privinţele. De atunci au băgat de seamă Părinţii, că omul fără înfrânare decade, iar fără post nu se poate înfrâna şi, ca urmare, nu mai poate pricepe cele ale vieţii duhovniceşti. Ioil proorocul demult cuvântase: „Gătiţi postiri sfinte… Să iasă mirele din cămara lui şi mireasa din iatacul ei!” Sf. Pavel, socotind însă şi nevoia ceasului de faţă, urgia vremii de atunci, le dă sfatul acesta: „Bine e pentru oricine să fie aşa cum se găseşte. Legat eşti cu femeie, nu căuta desfacere. Dezlegat eşti de femeie, nu căuta femeie. Căci de-acum vremea s-a scurtat. Aşa încât cei ce au femei să fie ca şi cum nu ar avea; cei ce cumpără ca şi cum n-ar stăpâni şi cei ce se folosesc de la lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea. Căci faţa acestei lumi se trece.” În zilele urgiei de pe urmă, la acelaşi sfat se va ajunge.
Biserica Manastirii de Sub Piatra_foto_Adrian PopPână atunci, băgăm de seamă că preoţii vremurilor noastre, cu aceeaşi datorie ca Pavel, nu mai urmăresc desfrânarea ca pe un păcat care dărâmă alcătuirea omenească, în întindere şi în adâncime, ci o lasă să-şi facă de cap. Ei nu mai au îndrăzneala să o măture afară din taina căsătoriei creştine, de aceea se ajunge la sărăcirea şi rătăcirea roadelor ei, copiii. Aşa se întâmplă că: „lipsind preotului cunoştinţa legii şi bătrânului sfatul”, cum se tânguia Iezechiil, oamenii orbecăie în mulţimea neştiinţei şi a lipsei de sfat, care s-au întins ca o noapte de osândă peste bieţii oameni. Acesta e un somn de primejdie, din amândouă părţile. Căci scrie: „Dormind oamenii, a venit vrăjmaşul şi a semănat neghină printre grâu şi s-a dus.”
Deci, nu fără rost atragem luarea-aminte că neghinele vrăjmaşului vor sălbătăci oile împotriva păstorilor…
Ceea ce se petrece, în mic, într-un om se petrece şi în mare, în omenirea întreagă. Ceea ce se petrece în microbiologie se petrece şi în macrobiologie, în societatea omenească; cu deosebirea că o mică strâmbare dintr-un ins, cu întinderea şi cu lungimea de vreme, poate da între oameni o rătăcire cum nu s-a mai pomenit. De la faptul neînsemnat că unuia, învestit cu putere, i s-a strâmbat mintea, e cu putinţă să se ajungă la izgonirea a milioane de oameni de sub ascultarea lui Dumnezeu. Faptul că Iisus a venit la nuntă cu ucenicii Săi dovedeşte că de la nuntă se începe prima minune dumnezeiască spre bine; de aci se ridică o stavilă împotriva pustiirii firii omeneşti. De aceea se ridică şi nunta din desfrânare la cinstea de taină, între cele şapte, tocmai pentru ca oamenii să se simtă şi să nu mai îngăduie într-însa şerpăria fărădelegilor.
foto_Adrian PopDrept aceea, zice Sfântul Maxim: „Nimenea, păcătuind, nu poate avea spre apărarea păcatului slăbiciunea trupului. Căci unirea cu Dumnezeu-Cuvântul a întărit toată firea, prin dezlegarea ei de blestem, nemailăsându-ne nici o apărare pentru pornirea cu voie spre patimi. Căci dumnezeirea Cuvântului, fiind totdeauna după Har în cei ce cred în EL, vestejeşte din trup legea păcatului în veacurile de aur ale creştinismului, trăirea în Hristos era mai puternică şi mai întinsă între creştini; aceasta le făcea uşoară lupta cu patimile; în veacul nostru însă, când Dumnezeu a ajuns de râs chiar între creştini, a mai vorbi de luptă cu patimile însemnează să-ţi aprinzi paie în cap. De aceea azi, oricât ne-ar costa îndrăzneala aceasta, trebuie să înduplecăm pe oameni la o viaţă mai curată – căci de ea atârnă o credinţă mai luminată şi, deci, mântuirea. Drept aceea, iau în ajutor propria lor mizerie, precum şi înfricoşarea de urmări, ca şi mai mari mizerii. Calea aceasta e treabă de cârpaci, pentru că o trăire în Hristos ne-ar scuti de vorbă. De aceştia, însă, care să trăiască viaţa în Hristos, rar dacă se mai află; trebuie născuţi, altă cale nu rămâne; căci cu ce vine, cum vine, credinţa va ajunge să se strâmbe şi în tot felul să se stingă.
Cunoştinţa mântuirii, de unde odată lumina ca soarele între noroade, azi abia se mai zăreşte, căci gloatele şed în întuneric şi în umbra morţii.
Cunoştinţa mântuirii trebuie, cu orice preţ, reaprinsă între oameni.

*

File de jurnal – 8 dec. 1981 (II).
santierul-naval-drobeta-turnu-severin
Unchiu-meu, Sandrică, muncitor la şantierul naval din Turnu Severin, mi-a spus că la ei în întreprindere este mare agitaţie. Lucrul e paralizat. În mai multe zile, peste trei sferturi din muncitori au venit la lucru după ora 10 şi au plecat acasă la ora 13, motivând că sunt în căutare de pâine. Organele de conducere ale şantierului se fac că nu văd, nu aud. Umblă doar în grupuri prin întreprindere. Zilele trecute, a rămas doar directorul general, Pandele, împreună cu un inginer-şef, ca să regleze motorul unei nave, muncitorii refuzând să mai lucreze şi părăsind şantierul. Au comenzi mari de vase pentru URSS. Delegaţii acestei ţări fac serioase probleme şantierului, pretinzând lucrări în plus faţă de proiectele acceptate în comun la încheierea contractelor. Lucrările respective nefiind plătite, creează tot felul de nemulţumiri.
La cozile din Severin se spune că au fost mai multe incidente. Astfel, se vorbeşte că vreo câţiva miliţieni au fost bătuţi măr când au încercat să facă ordine la cozile de pâine. La una din brutăriile oraşului, mulţimea a dat năvală şi a luat pâine fără să plătească. La inventarul efectuat după aceea, s-au găsit 20.000 de lei lipsă în gestiune.
O bătrână, din cauza înghesuielii, s-a sufocat, a căzut jos şi a fost călcată în picioare de mulţime. Au scos-o târziu, dar era deja rece. Oriunde auzi discuţii, problema alimentaţiei e pe primul loc.

*

Doamne, grea cruce mi-ai dat! Doamna Maria Butilă cântă o frumoasă priceasnă cu acest titlu, pe care o redăm mai jos:

maria-butila

Doamne, grea cruce mi-ai dat,
Mi-ai dat cum am meritat!
Doamne, grea e crucea mea,
Mulţumescu-Ţi pentru ea,
Oi duce-o cum oi putea!
Doamne, că m-a grăbit viaţa,
Doamne, grea e bătrâneaţa,
Abia văd, abia păşesc,
Abia suflu şi grăiesc,
Mă mir, Doamne, că trăiesc!
Vai de mine, om bătrân,
Pe nimic nu sunt stăpân!
Din stejar cu ramuri grele,
Ajunsei hârb şi surcele,
Printre răi şi timpuri grele!
Nu-Ţi cer, Doamne, altă cruce,
Cum mi-ai dat aşa oi duce!
Oi duce orice povară,
Numai dă-mi moarte uşoară!
Doamne, dă-mi moarte uşoară!

*

foto_Delia FloreaAmărăciuni. A început frigul de mai bine de trei săptămâni. Se spune că la munte a nins, şi regiunile nordice ale ţării aşteaptă dintr-o zi în alta plapuma zăpezii. Fiecare s-a pregătit cum a putut de iarnă. Numai Severinul aşteaptă o minune. Reţeaua de termoficare nu funcţionează. Şi-a încetat activitatea termocentrala de la Halânga şi totul a îngheţat. După cum se prezenta situaţia pe un post central de televiziune, speranţele de rezolvare sunt minime. Conducerea oraşului a încheiat un contract cu o firmă din Bucureşti. Patroana firmei era o cucoană care apărea goală, în diferite poziţii, pe coperţile unor reviste de scandal. Firma avea doi angajaţi şi ca obiect de activitate „lucrări aeronautice”. A câştigat licitaţia pentru încălzirea Severinului, un proiect de două milioane de euro, şi de atunci…, Dumnezeu cu mila. Municipalitatea nu poate angaja alt executant, decât în momentul în care expiră contractul existent, şi asta prin februarie anul viitor. Primarul actual dădea asigurări că va contacta o „casă de avocatură”, ca să dea firma în judecată. Nu ştia dacă spitalele din municipiu au sau nu căldură din surse proprii. În şcoli e dezastru. Copiii stau cu mâinile în sân, înfofoliţi şi tremură. Nici vorbă să mai poată scrie. Unele şcoli le-au dat un fel de vacanţă, altele, cum e şi Colegiul „Domnul Tudor”, au scurtat orele la 40 de minute, recreaţiile la 5 minute, au suprimat recreaţia mare. Totul e un fel de hăi-rup! Of, of, of!

*

Ajutoare şi donaţii. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare şi donaţii, astfel: Părintele pr. Gheorghe Vasilescu din Torino (Italia): 893 de lei; Domnul Ovidiu Mitran De Keyser din Zoersel (Belgia): 444 de lei; Doamna Ionescu Ana-Maria din Câmpina (PH) şi Doamna dr. Ionescu Mihaela-Aritina din Curtea de Argeş (AG): câte 100 de lei; Domnul Grădinaru Constantin din Piatra Neamţ (NT), Doamna prof. univ. dr. Ana Călin din Galaţi (GL), Doamna Bora Elisabeta din Turnu Severin şi familia Mihăilescu din Turnu Severin: câte 50 de lei.
Domnul Nistor Ion din Malovăţ a mai achitat 50 de lei pentru contribuţia de cult, totalizând până acum 105 lei.
Le mulţumim cordial tuturor! Dumnezeu să le răsplătească!

*

Delia Florea_Painea vietii

În luna octombrie, am donat pâine credincioşilor participanţi la slujbe, astfel: 2 oct. (Bârda): 165 de pâini; 9 oct. (Malovăţ): 190 de pâini; 14 oct. (Malovăţ): 140 de pâini; 16 oct. (Bârda): 120 de pâini; 23 oct. (Malovăţ): 203 pâini; 26 oct. (Bârda): 120 de pâini; 30 oct. (Bârda): 140 de pâini. Aşadar, în luna octombrie să-au donat 1.078 de pâini. Copiilor prezenţi la slujbe li s-au donat şi ciocolate.

*

În urma unui regretabil accident de muncă, enoriaşul parohiei noastre Orodan Claudiu se află în stare gravă la spitalul din Timişoara. Într-o şedinţă de urgenţă, preotul şi consiliul parohial au hotărât să-i acorde familiei un ajutor de 500 de lei.

*

Consiliul parohial, în şedinţa din 30 oct., a hotărât să edităm şi să donăm şi anul acesta câte o carte tuturor familiilor din parohie şi acelor credincioşi din afara parohiei care au donat pentru biserica noastră cel puţin 50 de lei în perioada 1 dec. 2015 – 30 nov. 2016. Drept urmare, preotul paroh a propus cartea preotului Gh. Paschia Călăuză patristică, iar consiliul parohial a fost de acord. Cartea e în pregătire pentru tipar. Sperăm că după 1 Decembrie să începem distribuirea ei.

*

Capelă în Malovăţ.
foto_Delia Florea
Doi consilieri ai primăriei insistă, de o vreme încoace, să construim o capelă în curtea bisericii, unde să fie depuşi morţii înainte de înmormântare. Am explicat în repetate rânduri că o asemenea investiţie este complet inutilă. Ea ar însemna bugetul parohiei pe mai mulţi ani, adică nişte biruri puse pe seama enoriaşilor parohiei fără nici o justificare. Este în tradiţia comunei noastre ca mortul să rămână cele 2-3 zile înainte de înmormântare în casa în care a trăit şi pe care, de cele mai multe ori, a şi construit-o. În oraş nu este acelaşi lucru. Cei mai mulţi locuiesc la blocuri, şi spaţiul acolo este foarte redus. În Malovăţ, în cei 37 ani de când sunt preot, o singură dată a fost solicitare din partea familiei regretatului prof. univ. Ion Popescu. Îl aduceau din Bucureşti, iar casa părintească era deteriorată, aşa că l-au depus în biserică. Ca să construieşti şi să întreţii o clădire 40 de ani cu „speranţa” că într-o zi o familie se va hotărî să-şi depună mortul acolo este mai mult decât aberant. În Severin sunt parohii bogate, cu spaţii mari în jur, care ar fi putut să construiască o asemenea clădire şi n-au făcut-o. Aş aminti Maioreasa şi Grecescu. Capelele existente sunt construite şi aparţin primăriei municipale. Aşadar, cât voi fi cu Dvs., nu vă voi adăuga o povară financiară inutilă. Sunt altele priorităţile în comună!

*

Publicaţii. În această perioadă, preotul Dvs. a reuşit să mai publice câteva materiale, astfel: Higiena, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXVI (2016), nr. 6736 (28 sept.), p. 5; „Scrisoare pastorală” – 335, în „Bibliotheca septentrionalis”, Baia Mare, 2016, 30 oct., ediţie on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis. wordpress.com); pe blogul Domnului Ben Todică, directorul secţiei române a postului de radio din Sydney (Australia), 2016, oct. 31 (http://bentodica.blogspot.ro); în „Clipa”, SUA, 2016, 31 oct., ediţie on-line (http://www.clipa.com); în „Armonii culturale”, Adjud, 2016, 1 nov., ediţie on-line (http://armoniiculturale.ro); în „Observatorul”, Toronto (Canada), 2016, 10 oct., ediţie şi on-line (http://www.observatorul.com); Doină, Doină, cântec dulce…, pe blogul D-lui Ioan Miclău, scriitor româno-australian din Cringila (Australia), 2016, 9 nov. (https://ionmiclau.wordpress.com).

*

Parohia noastră a publicat şi vol. III din Bibliografia revistei „Biserica Ortodoxă Română” (1874-2016) (1.000 de pagini), ediţia a III-a, realizat de preotul Dvs. şi fostul cântăreţ.
Volumul I al lucrării urmăreşte să prezinte bazele creştinismului (Secţiunea biblică), strădaniile Sfinţilor Părinţi şi teologi de a aprofunda învăţătura creştină (Secţiunea sistematică: Dogmatica, Morala, Filozofia creştină), ca şi mijloacele şi strategiile prin care creştinismul s-a putut răspândi în lume (Secţiunea practică: Dreptul bisericesc, Liturgica, Omiletica, Catehetica, Pastorala, Muzica, Pedagogia şi Îndrumările misionare sau Sectologia).
coperta_stanciulescu-bardaAl doilea volum îşi propune să prezinte creştinismul în special şi religia în general, ca fenomen istoric, ce s-a dezvoltat de-a lungul veacurilor în contextul unor realităţi culturale, sociale, politice şi religioase specifice (Secţiunea istorică: Istoria Bisericii universale, Bizantinologia şi Istoria literaturii creştine sau Patrologia, Istoria religiilor). Creştinismul se remarcă drept o religie superioară, cu origine divină, capabilă să-şi croiască drum în lume în ciuda tuturor vicistitudinilor celor două milenii ale sale, capabil să devină una din cele mai puternice religii ale lumii, în permanentă expansiune în plan spiritual. Creştinismul conştientizează rolul ce-i revine în lumea contemporană pentru restabilirea păcii dintre indivizi şi popoare, se raliază forţelor majore ale lumii menite să participe la rezolvarea problemelor planetare.
Al treilea volum – şi cel mai dezvoltat – cuprinde Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Istoria României, Literatură, Folclor, Redacţionale, urmărind să prezinte apariţia, răspândirea şi dezvoltarea creştinismului la poporul român, din epoca apostolică, până în vremea noastră.
Învăţătura Mântuitorului Iisus Hristos, profeţiile Sale, jertfa Lui şi a tuturor martirilor creştini stau la temelia Bisericii şi nimeni şi nimic nu o va nimici pe dânsa. Acesta este mesajul pe care am dorit să-l transmitem tuturor celor ce vor folosi lucrarea noastră. Dacă vom reuşi să le întărim credinţa, înseamnă că ne-am atins scopul ce ni l-am propus.
Mulţumim lui Dumnezeu că am dus la bun sfârşit o lucrare grea şi îndelungată, în urma căreia rămân culturii române, în general, şi Bisericii Ortodoxe Române, în special, câteva lucrări pe care le considerăm necesare, precum Bibliografia revistei „Biserica Ortodoxă Română” (1874-2016), 3 vol.; Bibliografia revistei „Studii teologice” (1927-2008); Bibliografia revistei „Ortodoxia” (1948-2008) şi Bibliografia revistei „Mitropolia Olteniei” (1948-2008), 2 vol.
O fi mult, sau puţin, Dumnezeu ştie!

*

malovat

Malovăț

Lucrări în comună. Deşi este în funcţie doar de câteva luni, Domnul primar Ion Michescu poate să înscrie în palmaresul realizărilor sale 1,5 km de asfalt în Malovăţ şi 1 km de asfalt în Colibaşi. Îi dorim succes pe mai departe!

*

Lucrări la cimitir. Prin bunăvoinţa Domnului primar Ion Michescu, timp de două zile, 20 de beneficiari ai ajutorului social din comună au lucrat la cimitirul din Malovăţ şi au realizat o curăţire exemplară. Mulţumim respectuos! Sperăm că în curând acelaşi lucru se va petrece şi la Bârda.

*

Şmecherii sectare. Vă rog să fiţi atenţi şi să nu cădeţi şi Dvs. în plasa unor escroci. Cutreieră satele, în special femei, şi împart „haine vechi” celor „săraci”; fac înscrieri, ca să aducă apoi mâncare caldă „săracilor”; fac înscrieri pentru masaje etc. Oamenii de bună credinţă semnează că au primit o zdreanţă, pe care în mod obişnuit o aruncă la tomberon, că au primit un pachet de biscuiţi. Pe unii în mângâie, pe alţii îi gâdilă, pe alţii îi scarpină, numai să semneze. Acele tabele cu semnături sunt folosite apoi ca să susţină solicitarea de a se înfiinţa în localitatea respectivă o filială a sectei de care aparţin ciocoflenderii şi marţafoaicele care vă bat la poartă. Dacă vin şi pe la Dvs. şi vreţi să primiţi ceva, treaba Dvs., dar vă rog să nu semnaţi nimic. Verbal, vă pot spune mai multe.

*

Zâmbete.
Un preot fusese în tinereţe, înainte de a se preoţi, campion la box. S-a preoţit şi a fost repartizat într-un oraş îndepărtat. În primele duminici, nu a venit nimeni la biserică. Îngrijorat, preotul a căutat metode ca să-i determine pe credincioşi să participe la slujbă. Până la urmă a găsit una. În timpul săptămânii umbla prin cârciumile din oraş, care erau pline în permanenţă de clienţi, şi le propunea acestora un pariu: „Ne batem, spunea el! Dacă vreunul mă bate pe mine, îi dau o ladă de bere! Dacă eu îl bat pe el, este obligat să vină duminică la biserică, la slujbă!” Când auzeau că e vorba de o ladă de bere, amatorii şedeau la rând să se bată. Pentru fiecare era suficient unul, maximum doi pumni, şi preotul îl culca la podea. Din momentul acela a avut întotdeauna biserica plină de „credincioşi”.
„Tată, tu te-ai însurat la biserică sau la primărie?” „La beţie, fiul meu!”
„Care mai e situaţia în România?” „Mulţumim lui Dumnezeu! De bine de rău, avem pe cine înjura!”
Dacă îţi spune cineva, că s-a îmbogăţit prin muncă, întreabă-l: „Prin munca cui…?”

*

film_sf-ciprian-si-iustina

Filme. Luni, 21 nov., ora 17, în biserica de la Malovăţ şi luni, 28 nov., ora 17, în biserica de la Bârda, va rula filmul SFÂNTUL CIPRIAN ŞI IUSTINA.
Merită efortul de-a veni să îl vedeţi! Vă aşteptăm!

*

Botezuri. Cununii. Înmormântări. În ziua de 22 oct. am oficiat Taina Sfântului Botez pentru Rochian Erika-Maria, fiica Domnului Rochian Dumitru-Daniel şi a Doamnei Rochian Janira-Liliana din Turnu Severin; în ziua de 29 oct. pentru Mema Andrei-Cătălin, fiul Domnului Mema Cătălin-Claudiu şi al Doamnei Mema Loredana din Turnu Severin. Să le trăiască!
În ziua de 22 oct. am oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Domnul Rochian Dumitru-Daniel şi Doamna Mazilu Janira-Liliana din Turnu Severin. Dumnezeu să le ajute!
În ziua de 18 oct. am oficiat slujba înmormântării pentru Tănase Dumitru (64 de ani) din Malovăţ; în ziua de 22 oct. pentru Sfetcu Nicolae (87 de ani) din Bârda; în ziua de 28 oct. pentru Şeitan Nicolae (63 de ani) din Bârda. Dumnezeu să-i ierte!

*

Program. În luna noiembrie, avem următorul program de slujbe: 5 nov. (Malovăţ – Bârda); 6 nov. (Malovăţ); 8 nov. (pomeniri dimineaţa la Bârda; slujbă la Malovăţ); 12 nov. (Malovăţ – Bârda); 13 nov. (Bârda); 19 nov. (Malovăţ – Bârda); 20 nov. (Malovăţ); 21 nov. (pomeniri la Malovăţ, la ora 13; la Bârda, la ora 14); 26 nov. (Malovăţ – Bârda); 27 nov. (Bârda); 30 nov. (Malovăţ).
În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la şcoală, la telefon: 0724.99.80.86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com

Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu!

Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: