Douăzeci şi unu al lui noiembrie

(ŢARA)

 

constantin-mindruta

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Pe cer nu mai există decât nori
Peste această Ţară sărăcită,
Iubitul nu mai are vreo iubită
Şi după nopţi nu mai există zori.

Dai de amar în suflet când cobori,
Nu ştii ce e o viaţă fericită,
Se abureşte-oglinda de-i privită,
Ai aripi de şindrilă ca să zbori.

Nu înţeleg această libertate,
Această falsă, zisă bunătate
Ce-mpart săracii printre cei bogaţi,

Când iarna cerul nu mai are soare
Şi de o noapte Luna n-atârnaţi,
Nici nu mai ştii de ce Ţara te doare.

11.55
Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: