România de azi şi omul nefericit

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

foto_delia-floreaPrivit prin lentila deformată a memoriei, trecutul apare mult îndulcit. De aici şi tendinţa de a idealiza mereu trecutul.

Românul, din nefericire, trăieşte mereu în trecut, prezentul părându-i-se ostil, şi viitorul neinteresându-l. Îi lipseşte, în general, românului, iniţiativa şi cultivă prea mult suspiciunea. Prea mult demonizează noţiuni ca: om bogat, om de afaceri, parlamentar, politician, aceasta fiind o racilă rămasă de la comunişti.

Omul nefericit, într-un sens mai strict, nu e prezent pentru sine, nici măcar când îşi aminteşte sau trage nădejde. El priveşte mereu înapoi, spre bucuriile de care nici n-a avut parte, spre nişte bucurii imaginare, ori speră că în viitor îi va fi mai bine, că-i vor merge lucrurile mai bine, nefăcând nimic în prezent pentru ca lucrurile să se îndeplinească în viitor, mulţumindu-se să aştepte într-o stare de contemplare.

foto-Delia Florea_7Foarte elocventă, în acest sens, este definiţia pe care o dă, omului nefericit, filozoful existenţialist danez Kierkegaard, trăitor în veacul al XIX-lea. „Omul nefericit nu este niciodată prezent pentru sine, din cauză că trăieşte mereu în trecut sau în viitor. El îşi petrece tot timpul, fie sperând, fie aducându-şi aminte, fie că el crede că lucrurile erau mai bune în trecut, fie sperând să arate mai bine în viitor. În orice caz, ele sunt indiscutabil, rele acum.” Cam aşa arată nefericirea obişnuită, etalată de foarte mulţi dintre români, privită la modul general.

În România există o cultură a ineficacităţii şi a lamentării. Ne lamentăm cu toţii de orice şi pentru orice, fără a încerca să găsim cauza, ori să încercăm să descoperim soluţia care ar putea să ne scoată din impas. Ineficacitatea, se poate spune tradiţională, se manifestă, mai ales, la nivelul instituţiilor.

Comuniştii au încercat să creeze, aşa-zisul om nou, după teoria lui Makarenko, bazată pe cea a reflexelor condiţionate a lui Pavlov. Au încercat să schimbe personalitatea omului, cea dată de Dumnezeu, şi să facă o personalitate materialistă. Au făcut, din legea compromisului şi a descurcării, un mod de viaţă, în realitate el fiind un mod de supravieţuire. Astfel, omul s-a îndepărtat tot mai mult de legile moralei creştine.

Desteapta-te romane_foto_Delia FloreaOmul de astăzi se îndepărtează tot mai mult de el însuşi, uitând tot mai des să privească în interiorul lui. Astfel, el se cunoaşte tot mai puţin pe sine însuşi, devenind un străin în propriul lui trup.

Pentru a fi fericiţi, întotdeauna consumăm prea puţin timp, iar nefericirea, de cele mai multe ori, ni-l consumă pe tot. Niciodată un gând, ori de ce natură ar fi, nu poate să le acopere pe toate celelalte gânduri şi să le suprime, decât dacă noi îi permitem aceasta. Noi suntem aceia care  lăsăm un anumit gând să ne stăpânească, însă tot noi trebuie să fim cei care decidem ce gânduri ne pot face fericiţi. Noi trebuie să decidem care sentimente ne pot face să fim  împăcaţi cu noi înşine. Energia negativă, întotdeauna, trebuie identificată şi înlăturată. Conştiinţa trebuie mereu revigorată. Se spune, pe bună dreptate, că „Mintea nu este un vas în care să torni tot timpul, ci un foc pe care trebuie să-l ţii aprins mereu.”

Bine ar fi să încercăm să depăşim cât mai repede această stare morbidă de lucruri existentă în societatea românească, să nu se ajungă să fie prea târziu şi să devenim o ţară de nefericiţi.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: