Douăzeci şi nouă al lui noiembrie

(DOR NEBUN)

 

Cătălina, Constantin Mîndruță, Emanuel Mîndruță

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Mi-e-atât de dor, încât, acum când scriu,
Sunt furios şi blând, nebun şi luminos,
Iubirea mi-a rămas din ce-i frumos,
Urâtul e de tine că nu ştiu.

Şi ce să mai conteze, mort sau viu,
Speranţe-ntorc pe faţă şi pe dos,
Mi-e-atât de dor, încât, acum când scriu,
Sunt furios şi blând, nebun şi luminos.

La tine-aş vrea s-ajung mergând pe jos,
Iubitul neuitat iarăşi să-ţi fiu,
Nu cred că ai uitat c-avem un fiu
Şi lângă noi rămâne tot Hristos,

Mi-e-atât de dor, încât şi acum scriu.

16.12