Real și imaginar în lumea viselor

de Ion PODOSU

ioana-diana-albu_dincolo-de-umbra_copertaDupă cum sugerează şi titlul cărţii, „Dincolo de umbră”, primul volum de proză scurtă al tinerei autoare Ioana Diana Albu, apărut la editura Limes din Cluj, la început de 2010, ne transportă într-o lume imaginară, într-un univers al viselor (bântuite adesea de coşmaruri), decantate intr-o serie de nuvele aparţinând unui gen literar – mai puţin cultivat în literatura noastră – literatura fantasy integrată literaturii science-fiction. De aceea, considerăm că debutul prozatoarei cu acest gen literar este unul original, având curajul şi încurajarea noastră să propună cititorilor aceste „poveşti fantasy”, ce valorifică deopotrivă o anume experienţă existenţială, dar şi o imaginaţie debordantă, efervescentă.

Dacă proza ei relevă particularităţi mai puţin obişnuite, biografia Ioanei Diana Albu este una aproape comună. Născută la 9 ianuarie 1981 în Alba Iulia, absolvă ca şefă de promoţie, în 2004 Facultatea de litere (secţia română-engleză) a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca şi se încadrează ca profesoară de limba şi literatura română la Liceul pentru Deficienţi de Vedere din aceeaşi localitate, începe să scrie încă de pe băncile şcolii „povestioare horror cu vampiri” – după cum precizează într-un interviu din „Litera noastră”, inspirate de filmele de acelaşi gen, din „Dracula” lui Stocker şi din versurile muzicii rock. Maturizarea se produce în ultimii ani de liceu şi în primii ani de facultate, când vine în contact cu marea literatură, mai ales cu cea romantică de sorginte engleză şi germană: Byron, Shelley, E.T.A. Hoffmann, Goethe şi Edgar Allan Poe. Referindu-se la modele, îi aminteşte pe Dostoievski şi Bulgakov, pe romancierii sud-americani şi, în special, pe Ernesto Sabato cu romanul „Despre eroi şi morminte”, în care scriitorul argentinian explorează o lume a subteranelor, a subconştientului şi inconştientului, un tărâm al coşmarescului, „de unde îmi culeg şi eu multe dintre idei” – afirmă autoarea. Totodată, I. Albu este receptivă şi la literatura S.F. de calitate şi, în particular, la literatura fantasy, ilustrată de un nume ca Lovecraft, încercând şi reuşind – considerăm noi – să depăşească anumite clişee şi să îşi afirme propria formulă. A participat la mai multe concursuri de creaţie literară, obţinând de fiecare dată premiul I, lucrările fiindu-i publicate în diferite periodice.

Creaţiile (în număr de 7, număr fatidic, se pare), reunite în acest volum, probează maturitatea tinerei autoare atât în tehnica scrisului, cât şi în ce priveşte crezul estetic, formulat în interviul citat: „[…] în mod straniu, cele mai reuşite lucrări le-am scris într-un moment de răscruce al vieţii mele şi de suferinţă acută. Da, scrisul e un fel de terapie, însă, acum, când lucrurile s-au mai liniştit, vreau să scriu de dragul scrisului însuşi, din plăcere estetică […]. // Pe de altă parte, în general, aş vrea să evit banalitatea, să trăiesc în mister, să pot vedea ceea ce e dincolo de cotidian.”

Prima nuvelă sau povestire (e destul de greu să definim o anume formă, specie literară a acestor proze) este intitulată „Regele din stele” şi se deschide, ca mai toate celelalte, cu un pasaj în care autoarea-narator îşi formulează intenţia de a se transpune într-o „lume magică”, asemănătoare celei din „Stăpânul inelelor” sau din alte cărţi aparţinând literaturii fantasy. Pentru aceasta, ea îşi creează un narator, un alter ego, Anaio, care ne va purta printr-o lume paralelă, în care întâlnim deopotrivă corăbii şi farfurii zburătoare, cetăţi şi castele medievale, în care trăiesc regi şi regine, prinţi şi prinţese. E o poveste de dragoste: Anaio este fiica unui negustor din regatul Tara care se îndrăgosteşte de fiul Nemei Luan, rudă a regelui din Adar. Eroina traversează o serie de aventuri fantastice până ce va reuşi să se căsătorească cu Luan, iar finalul fericit se datorează intervenţiei zeilor şi al femeii „din lumea maşinilor”, care nu este alta decât autoarea.

Prologul povestirii „Sora geamănă” ne trimite spre sursele livreşti ale inspiraţiei autoarei, care îi aminteşte pe romanticii William Wilson şi E. A. Poe, având în centrul atenţiei tema dublului. Şi aici, autoarea-narator e prezentă în debutul naraţiunii, cu pseudonimul Julia Knight, scriitoare de literatură S.F. şi fantasy: „Stăteam în faţa calculatorului şi încercam să scriu o nuvelă despre dragoni, lumi paralele, vrăjitorii, şi altele…”

Avem a face cu călătorii şi comunicaţii interplanetare, prin intermediul unui cristal, cu influenţarea conştiinţelor pământenilor de către forţe malefice extraterestre. Pe lângă motivul visului, declanşator al naraţiunii, întâlnim şi tema destul de frecventă în literatura S.F. a călătoriei interstelare. Apropierea de literatura fantasy se face prin crearea unei atmosfere medievale, în culori sumbre, groteşti chiar, a unei ambianţe cenuşii, dezolante, apăsătoare, sugerând atmosfera unei povestiri de groază, din care eroina se va salva miraculos şi finalul este la fel de fericit ca în nuvela precedentă.

Ioana Diana Albu cultivă, în povestirile sale, acel fantastic care se apropie de miraculos, de fabulos (prezent în basme, poveşti, legende, mituri, epopei etc). Acest tip de fantastic se caracterizează prin apariţia bruscă a unui element misterios, inexplicabil, care perturbă ordinea firească a realităţii stârnind neliniştea sau chiar groaza personajelor, care încearcă să înţeleagă ce se întâmplă.

Nuvela „Arcturus” se deschide cam pe aceleaşi coordonate ca şi cea anterioară, cu autoarea-narator în faţa calculatorului, visătoare, trecând puntea dintre real şi vis într-o lume, de astă dată, paradisiacă, de unde vede steaua Arcturus, cu un castel sumbru, într-o atmosferă crepusculară cu figuri stranii. Visul devine realitate, o lume a fantasmelor, „o altă realitate”, pe care naratoarea o trăieşte cu maximă intensitate.

Reprezentative pentru universul fantasy, creat de I. Albu sunt şi nuvelele „Poeta şi demonul” (evidentă rezonanţă romantică) şi „Povestea prinţului Eldagar”. Lumile înfăţişate în prima nuvelă corespund celor patru puncte cardinale, dar sunt situate în subterane şi populate cu „oamenii nopţii”, vrăjitori, dragoni etc. Există în povestirile Ioanei Albu şi o doză de exotism, prin ecourile orientale ale numelor personajelor şi toposurilor (Amira, Eder, Hanum, Arcturus), apoi palate, temple, toate de o frumuseţe neasemuită, dar întunecate, aproape înfricoşătoare, vorbindu-se de „Cetatea morţilor” sau de „Oraşul morţilor”. A doua povestire o continuă, într-o anumită privinţă, pe prima prin prezenţa prinţului Eldagar, a dragonului, a aceluiaşi cronotop şi a unor obiecte cu funcţii magice, cum este oglinda fermecată sau, în prima povestire, masca magică din piele de broască, cu care Eder îl înşeală pe dragon, salvându-l astfel pe Hanum din Oraşul morţilor.

În ciuda acestor universuri sumbre, bântuite de coşmaruri, idealul eroinelor (personajele centrale sunt, de obicei, femei) este acela de a ajunge la lumină, la o existenţă senină, fericită. Se poate vorbi, aşadar, de o luptă între bine şi rău, între lumină şi întuneric, în proza Ioanei Albu şi, asemenea finalurilor din basme, forţele binelui sunt cele care triumfă.

Pornind de la povestirile cu vampiri (scrise pe băncile liceului), Ioana Diana Albu evoluează cu siguranţă spre o scriitură postmodernistă, cu inflexiuni livreşti, dar şi cu accentuate note de originalitate. Autoarea stăpâneşte cu dexteritate distanţele comunicării în proza fantasy, o proză de pionierat în literatura română contemporană, după cum am remarcat, aşa încât debutul său editorial este cu atât mai convingător iar şansele de a deveni o prozatoare de excepţie sunt dintre cele mai favorabile.

„Litera noastră”, an. 42, nr. 156, 1997, p. 35-36.
(Ion Podosu, Mozaic, Cluj-Napoca, Limes, 2016, p. 50-54.)
Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: