Johann Wolfgang von Goethe – un sfert de mileniu [în 1999] de la naștere

goethe

de Ion PODOSU

Complexitatea şi polivalenţa personalităţii lui Goethe i-au determinat pe mulţi exegeţi să-i atribuie, pe bună dreptate, atributele unui adevărat titan al culturii universale, recunoscut şi cu supranumele de „Titanul de la Weimar”. Comparat adeseori cu excepţionalele personalităţi ale Renaşterii italiene Leonardo da Vinci sau Michelangelo Buonarroti, Johann Wolfgang von Goethe „este un uomo universale” – cum îl caracterizează Tudor Vianu, spiritul său creator manifestându-se plenar în cele mai variate domenii ale artei şi ştiinţei: literatură şi arte plastice, filozofie şi ştiinţe ale naturii.

La anii deplinei maturităţi, olimpianul Goethe (atât fizic, cât şi spiritual), ne apare în postura demnitarului de la Curtea principelui Carol August de Weimar, îmbrăcat într-un costum negru, iar pe reverul hainei sale strălucind de obicei o stea de argint. Tot în acest timp, ni-l putem imagina pe Goethe sobru şi concentrat spre sine, scriind la un pupitru înalt, aşezat pe un scaun la fel de înalt sau plimbându-se prin „camerele cu colecţii de pietre, fosile, plante rare, aparate de studiere a luminii, toate rânduite de scriitor într-o ordine severă, caracteristică întregii sale existenţe” (Romul Munteanu). În acest fel, interiorul casei se armonizează deplin cu imaginea personalităţii sale, dominate de aspiraţia faustică spre universalitate.

Referitor la ivirea sa pe lume, Goethe mărturiseşte în lucrarea cu caracter autobiografic „Poezie şi adevăr”: „Am venit pe lume la Frankfurt pe Main în ziua de 28 august 1749 odată cu a douăsprezecea bătaie a clopotului de amiază. Constelaţia era fericită: Soarele, la zenit, stătea sub semnul Fecioarei, Jupiter şi Venus îl priveau prietenos. Mercur, fără împotrivire: Saturn şi Marte erau nepăsători: numai Luna era tocmai lună plină”.

Şi în privinţa părinţilor săi, care se deosebeau fundamental, atât din punct de vedere social, cât şi din punct de vedere temperamental, avem o mărturie a scriitorului în aceeaşi lucrare: „De la tata, spunea el, am moştenit statura şi seriozitatea de a conduce treburile vieţii, iar de la mama, natura veselă şi plăcerea de a fabula”, ceea ce conferă personalităţii sale un caracter dual.

Din 1756, micul Goethe începe să studieze limbile clasice, urmând ca la un interval succesiv de câte doi ani să înceapă studiul francezei, italienei, englezei şi ebraicei. În timpul Războiului de șapte ani, când francezii ocupă Frankfurtul, Goethe ia contact cu artele plastice, cu legenda doctorului Faust (prin intermediul teatrului de păpuşi) şi cu teatrul francez, prin comediile lui Molière şi Marivaux. În această perioadă, el se dovedeşte un cititor pasionat şi un autor de spumoase versuri ocazionale, şi trăieşte prima febră erotică pentru Gretchen, imortalizată mai târziu în Margareta din „Faust”.

La 16 ani, Goethe pleacă la Leipzig pentru studii de drept, dar aici duce o existență agitată, fiind tentat de diversele ispite ale „Micului Paris”.

Astfel că viaţa sa se desfăşoară între studiul fără entuziasm al dreptului şi petrecerile scandaloase de noapte, patronate de Behrisch, devenit şi el ulterior, un model moral pentru configuraţia morală a lui Mefistotel (Romul Munteanu). În acest interval de timp, Goethe este atras de lumea teatrului, se iniţiază în gravură, îşi dezvoltă interesul pentru arta antică şi se preocupă de magie şi alchimie. Aşadar, el îşi îmbogăţeşte şi îşi desăvârşeşte formaţia intelectuală multilaterală şi complexă. Din cauza vieţii de excese şi îmbolnăvindu-se de hemoptizie, Goethe este nevoit, în 1768, să părăsească oraşul Leipzig pentru a se stabili la Strasbourg. Aici, în 1771, obţine licenţa în drept şi îl întâlneşte pe Herder, cu care va lega o strânsă prietenie.

Anul 1774 reprezintă un reper semnificativ, atât în biografia, cât şi în creaţia lui Goethe, deoarece în acest an îl cunoaşte pe prinţul Carol August, care îl va invita la curtea sa de la Weimar şi, tot acum, îi apar trei opere: romanul „Suferinţele tânărului Werther”, piesa de teatru „Clavigo” şi poemul „Prometeu”. După un an, el se instalează la Curtea lui Carol August, a cărei reşedinţă se afla într-un mic oraş de provincie, cu o viaţă culturală aproape inexistentă, dar care, chiar în acest an, este capitala culturală a Europei, bucurându-se de o faimă binemeritată tocmai datorită şederii lui Goethe aici. Tânărul scriitor intră în politică, fiind numit rând pe rând consilier de legaţie, consilier particular al prinţului şi, în mod surprinzător, ministru de finanţe. Viaţa mediocră de la Curte nu-l mai satisface şi îl face să traverseze o criză sufletească, năzuind tot mai mult spre tărâmul însorit al Italiei, unde va întreprinde o călătorie mai lungă. Rodul acestei călătorii sunt două cărţi: una de poeme („Elegii romane”) şi un jurnal de călătorie, în care sunt inserate şi consideraţiile sale asupra monumentelor de artă ale antichităţii romane.

Viaţa lui Goethe s-a desfăşurat într-o epocă istorică extrem de agitată, de convulsionată, fiind martorul unor evenimente de primă mărime ale istoriei universale: Războiul de independenţă al Statelor Unite ale Americii, Revoluţia Franceză, ascensiunea şi căderea lui Napoleon, pe care, de fapt, îl întâlneşte în anul 1808, an în care îi apare şi prima parte din capodopera „Faust”.

În 1788, Goethe se apropie de Schiller, prietenia lor începând greu, din cauza firilor opuse (primul, rezervat şi olimpian, al doilea entuziast şi agitat), dar ea va dura până la moartea lui Schiller.

Tip al scriitorului de geniu, care a făcut din viaţă şi din operă o unică creaţie (la începutul anului 1832 termină a doua parte din „Faust”), J. W. Goethe se stinge din viaţă în acelaşi an, la 22 martie, pe fotoliul din camera de dormit, cerând mai multă lumină.

„Litera noastră”, an. 29, nr. 2 (113), p. 1.
(Ion Podosu, Mozaic, Cluj-Napoca, Limes, 2016, p. 31-33.)
Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: