Seară plânsă

viorel-serban

de Viorel ŞERBAN

Popoare de simţuri, spre porţi interzise,
Sălbatec îşi urlă chemarea.
Otrava iubirii în faguri mocneşte.

I-atât de trist timpul ce curge fără tine!…
Clipele petrecute în oaza de linişte
În care atât de puţin ne-a fost dat să ne unim cu uitarea,
Să ne agăţăm cu unghiile, în disperare,
De carnea fiecărei secunde,
Să bem ore furate cu obsedanta teamă că cineva ne descoperă,
Furând fructul interzis, ne-a vămuit fericirea.

Seara plânsă, se-ntunecă de şoapte ce cheamă cu ură,
Pierdute poteci, pe marea de clipe.
Amintirea sărutului, devorează dorinţa.
Picură mărgele de timp pe rana deschisă a sufletului.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: