Cincisprezece al lui decembrie

(Tăinuiţi de noapte)

 

constantin-mindruta

de Constantin MÎNDRUŢĂ

În gândul tău de iarnă nu s-a născut iubirea,
Te fulguieşte frica îmbrăţişării mele
Şi vise aduc fulgii, din cele mai rebele
Şi albul nu te lasă să mai închizi privirea.

Căldura din odaie îmbie adormirea,
Lumina blândă-a Lunii trimite prin geam stele,
Pe mâinile întinse ne strălucesc inele
Şi cununii cu îngeri ne-nvăluie gândirea.

Vezi, tu, iubito, iarna nu este ca oricare,
Nu e atât de rece, de-mi dai o sărutare,
Topeşti în ochi surâsul zăpezilor căzute,

Tresar în noi dorinţe, spre tine mă aplec
Şi sărutări aprinse ne dăm pe nevăzute
Şi tăinuiţi de noapte, eu nu mai vreau să plec.

05.14
Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: