În noapte

viorel-serban

de Viorel ŞERBAN

În noaptea foşnind de iluzii,
Mângâi în neştire deşertul arzător de dorinţe,
Al trupului tău fraged şi-aducător de ispite.

Din codrii inimii tale,
Vin cerbi să se-adape la izvorul îmbătat de dor,
Al sufletului meu răvăşit de-ntrebări.

Umbra cade adânc, nepăsătoare şi bolnavă.
Paşii aceleiaşi cărări, răsună pe valea interzisei dorinţe,
Ce plânge în unghiuri de gând, ca sângele-n rană.

Singură-n noapte,
Asculţi cum picuri de timp se sfarmă-n pieptul pendulei.
Cerul scăldat în lacrimi de stele, e cocoţat la tine-n fereastră.
Rătăcită-n jungla de gânduri, doar glasul pendulei asculţi.
Eu, căutându-te-n lume,
Clădesc din himere, castele pe ţărmuri de fum.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: