de Gabriela Gențiana GROZA
Cu gând curat am poposit
La Crucea Iancului vestit,
La Mărișel în vârf de munți,
Cu brazi semeți cu a lor frunți
Scrutând de veacuri depărtări,
Cu minunatele-așezări.
Cuprinși de foc mistuitor
În fruntea lor cu Crăișor,
În aprige-încleștări, flăcăi
Vărsară sânge. În văpăi
Au dobândit ca bravi oșteni,
Pământul sfânt din Apuseni.
Pelaghia, c-un cuget drept
Și-o flacără aprinsă-n în piept,
A strâns o mână de femei
Cu care-a alungat mișei.
Pământul apărat de moți
Și moștenit azi de nepoți
Păstrează aerul străbun
Din vremea moțului tribun,
Cu forța unui uragan,
Îngrozitor pentru dușman.
Un nume dăltuit în piatră,
O jertfă sacră pentru vatră,
E semn sublim de vitejie
Și de iubire pentru glie,
Nestinsă pildă pentru moți,
Imbold de-a pururi pentru toți!
La crucea lui, în vârf de munte,
Mi-am aplecat și a mea frunte.
Reclame
