Ritmurile astrale ale universului infinit

ritmurile_astrale_ale_universului_infinit

de Octavian LUPU

Privea ninsoarea care se abătuse neaşteptat asupra oraşului. Noaptea trecuse abrupt, dar fără zgomot. Ca de fiecare dată, ea lăsase răni deschise în sufletele oamenilor, ce se deşteptau la o realitate complet diferită decât cea visată. Însă emoţia evadării vibra încă sub atingerea delicată a întunericului ce se depărta de pământ.

Deschise geamul şi privi de-a lungul străzii. Nu se zărea nici o persoană. Doar maşini trecând în viteză se distingeau pe conturul cenuşiu al carosabilului. Însă ninsoarea presăra pete albe care creşteau pe măsură ce ziua mohorâtă îşi intra în drepturi. Vântul rece îl izbi în faţă. O rafală de fulgi proaspăt veniţi din cer pătrunseră în casă. Privi uimit năvala cristalelor îngheţate în cameră. Dacă le-ar fi atins, ele s-ar fi topit imediat.

De unde vine zăpada? se întrebă ca un copil care încă nu a ajuns să studieze la şcoală acest mister primordial.

Râse de ineditul întrebării. Simţea din nou că avea şapte ani. Brusc, îşi aduse aminte de frigul pătrunzător al iernii din acea vreme. Trecuseră patruzeci de ani, dar impresiile erau la fel de proaspete, ca din ziua de ieri.

Închise fereastra. Trase zăvorul de siguranţă. Căldura caloriferului se răspândi instantaneu în cameră. Mai privi o dată pe geam, după care se întoarse la birou. Era într-o dispoziţie confuză. Nu îi venea să scrie nimic.

La ce bun să alcătuieşti un articol de calitate? Cine îl va citi? spuse el abia şoptit.

Ştia că adevăraţii cititori sunt puţini la număr. De altfel, nici autorii autentici nu îi găseai cu uşurinţă. În bazarul întortocheat al internetului se pierdeau ambele categorii printre rafturile de informaţii nefolositoare dispuse pe tarabele urât mirositoare ale vânzătorilor de iluzii, ce îţi răpeau timpul şi energia pentru nimicuri ce dispăreau la simpla atingere.

— Are sens să scrii? Are vreo noimă această absurditate a punerii de semne grafice într-o înşiruire ce nu foloseşte la nimic? Cine are nevoie de artă? Cine vrea să citească aşa ceva? Opreşte-te! îi şopti discret îndoiala.

Ce vrei de la mine, mincinoaso? Mereu mi-ai otrăvit cele mai nobile idealuri! îi replică fără să clipească.

Ştia că exista o fărâmă de adevăr. Articolele îi fuseseră sistematic ignorate de public. Editurile îl descurajaseră prin oferte dezavantajoase. Cei din jur zâmbiseră ironic la adresa proiectelor sale.

Este un idealist ce îşi consumă viaţa inutil! spusese o rudă apropiată.

Stă tot timpul cu nasul în cărţi fără să urmeze exemplul celorlalţi, care şi-au întemeiat familii, au case frumoase şi se bucură de nepoţi! îl judecau alţii cu dezgust.

Uneori le dădea dreptate. Pasiunea pentru cărţi apăruse neaşteptat în anii copilăriei, după ce împlinise vârsta de opt ani. Dezamăgit de şcoală şi de lumea adulţilor, îşi căutase un refugiu unde să se simtă în largul lui. Copiii de vârsta sa erau superficiali şi violenţi. Deseori se certau şi se luau la bătaie pentru motive ridicole.

Dar într-o zi descoperi o carte de poveşti care îi plăcu foarte mult. Tocmai intrase pe uşă după o zi plină de cursuri istovitoare, când zări în bibliotecă un volum care îi atrase atenţia. Culorile vii ale coperţii îl determinară să se apropie de raft. Citi titlul de pe copertă:

— Cronica unei cetăţi, rosti el încet. Ce fel de carte mai este şi aceasta?

O trase cu atenţie din bibliotecă, o deschise şi o răsfoi cu grijă. Simţea netezimea filelor tipărite ca o invitaţie de a intra în lumea descrisă de acea carte. Începu să parcurgă primele pagini şi imediat se trezi într-o lume de vis, complet diferită de cea prezentă şi de tot ce citise. Nici vorbă de plictisul manualelor şcolare, ci o desfătare prietenoasă îl îmbrăţişă pe măsură ce se adânci într-o lectură tot mai profundă. Uită că era flămând. Nu mai dădu atenţie temelor pentru a doua zi.

— Ce ai? De ce nu vii la masă? se auzi atunci un glas răstit din bucătărie.

Imediat! răspunse el cu glas tare, după care se cufundă şi mai adânc în ceea ce citea, privind mirat şirurile de cuvinte ce zămisleau un orizont mirific, captivându-i complet atenţia.

De atunci, el îşi făcu un obicei din a citi acele cărţi care îl atrăgeau prin farmecul lor. Ajunse curând să respingă lectura impusă prin programa şcolară. Şi, aşa, reuşi performanţa de a scăpa nealterat de ideologia distructivă a regimului totalitar. Prin astfel de cărţi, el a devenit un om diferit de ceilalţi. Şi cugetarea i-a rămas mereu proaspătă, ca de copil, rezistând cu succes coroziunii lumii în care trăia.

Nu ştii nici măcar să îmbrăţişezi şi să săruţi o fată, auzi ca prin farmec reproşul unei foste colege, pe care o întâlnise la scurt timp după ce intrase la facultate.

Zâmbi. La acea dată avea dreptate, dar nu îl deranja afirmaţia.

Crezi că la aceasta se reduce totul? o întrebă la rândul lui.

La ce altceva? Eşti un fraier! Nu există ceea ce cauţi! îi spuse ea convinsă că dezlegase misterul vieţii.

De unde ştii ce anume caut? zâmbi el şi amintirea se stinse în umbra trecutului.

Porni calculatorul. Privi amuzat cuvintele de neînţeles ale maşinăriei electronice. Apăru prompterul de interogare. Introduse datele de acces şi imediat intră în universul fascinant al cugetării virtuale.

Ce bine îmi pare că te-ai întors! păru să îi spună creierul informatic al computerului.

— Şi eu mă bucur să te revăd! îi răspunse cu voioşie.

Deschise documentul în care se afla proiectul următoarei cărţi. Închise ochii şi lăsă degetele să se plimbe în voie pe tastatură, generând şiruri lungi de cuvinte ce se întretăiau în ritmul bătăii sacadate a tastelor. Vedea o altă lume decât cea prezentă.

De ce te încăpăţânezi să crezi că omul este o fiinţă bună? îl întâmpină un mesaj pe chat de la o sursă necunoscută.

Fiindcă aceasta reprezintă normalitatea, replică sec şi trecu mai departe.

De ce consideri că omul este nobil, luminos şi curat la nivel elementar? insistă glasul necunoscut din bezna norului cibernetic.

— Fiindcă acesta este adevărul, spuse el şi nu îi mai dădu atenţie.

Sub şuvoiul de rânduri pe care le aşternea, se clădea treptat o citadelă a gândirii luminoase, curate şi pure. Cronica unei lumii viitoare prindea chip sub formă de personaje, întâmplări şi descrieri grandioase. Purtat de acest val de cugetare, el continuă să scrie în timp ce zăpada se aşternea în straturi tot mai groase pe străzile pline de oameni ale oraşului.

Degeaba clădeşti un univers, dacă nu îţi trăieşti viaţa! spuse îndoiala, revenind la tema ei de bază.

— Viaţa mea este trăită prin zidirea unei lumi indestructibile, îi răspunse automat, fără să îi acorde atenţie.

De ce nu ai vrut să rămâi cu mine? întrebă acel glas al unei posibile foste iubiri.

Fiindcă ai fost grăbită să îţi găseşti perechea în raioanele de sezon ale lumii, îi zise fără să o privească.

De ce nu te supui rigorilor şcolii? De ce ignori materiile de învăţământ? răsună poruncitor glasul unui profesor.

Şcoala a trecut, nu mai înseamnă nimic pentru mine. Acei ani cenuşii s-au dus şi nu mai depind de tine, îi rosti fără ezitare.

Şi ziua se îndrepta către amiază. Magazinele erau pline. Cumpărătorii se zoreau să prindă ultimele oferte de sezon. Cadouri erau pregătite pentru cei dragi. Anul Nou se apropia cu voioşie. Dar el nu avea timp de acestea. În faţa calculatorului, el aşternea cuvinte puternice şi articula idei luminoase menite să schimbe înfăţişarea trecătoare a lumii. Incandescenţa gândurilor se transmitea şirurilor de semne alfabetice dispuse asemenea unor note muzicale pe un portativ menit să dezvăluie ritmurile astrale ale unui univers nesfârşit. Şi, treptat, către asfinţit, zăpada încetă să mai cadă, soarele apăru strălucitor pe cer luminând întreaga zare. Dealurile albe reflectau culori armonioase din curcubeul căldurii sale anunţând sfârşitul vechiului ev şi începutul unei noi ere. Dar cine să le acorde atenţie? Nimeni nu conştientiza ceea ce se întâmpla, în afară de el, anonimul autor, care privea şi scria cu bucurie viziunea lumii viitoare.

Bucureşti
29 decembrie 2016

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: