Conferinţa internaţională cu tema „Educaţia inclusivă, un mod de promovare a coeziunii sociale”

de Ion PODOSU

ion-podosuConferinţa s-a desfăşurat la Madrid, în perioada 10-12 martie [2012] sub egida mai multor instituţii spaniole şi europene, între care amintim Ministerul Educaţiei din Spania, Organizaţia Naţională a Nevăzătorilor Spanioli (ONCE), Agenţia Europeană pentru Dezvoltarea Educaţiei Speciale (din care ţara noastră nu face încă parte). La conferinţă au fost invitaţi 250 de participanţi din Europa şi America Latină, ţara noastră fiind reprezentată de o doamnă director din Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi de subsemnatul, a cărui participare s-a făcut, în totalitatea cheltuielilor, pe spezele organizatorilor.

Lucrările conferinţei s-au desfăşurat la centrul de conferinţe al ONCE, care, după cum se ştie, posedă o bază materială de invidiat, cu un program destul de strâns, cuprinzând discursuri, rapoarte, referate şi discuţii asupra acestora, prezentate în plen şi ateliere de lucru ce au vizat diversele domenii ale incluziunii educaţionale şi sociale. Trebuie precizat că problematica acestei conferinţe nu s-a referit expres la persoanele cu dizabilităţi, ci şi la alte categorii de „marginali”, cum ar fi ţiganii, imigranţii etc. În ciuda programului foarte încărcat, gazdele (care ne-au oferit condiţii excelente de şedere) ne-au oferit şi o vizită de excepţie la cel mai renumit muzeu al Spaniei, Prado.

Şi, cum se întâmplă – nu o dată, în cazul României – ţara noastră a fost citată, în mod negativ, ca fiind singura ţară din Europa în care nu se realizează incluziunea (integrarea educaţională) a persoanelor cu dizabilităţi, vorbindu-se la modul general, deşi raportul aparţinea preşedintei unei organizaţii internaţionale a persoanelor cu handicap mintal. Cu toate insistenţele noastre de a lua cuvântul şi a pune lucrurile la punct, moderatorul spaniol nu ne-a acordat această şansă, însă am făcut-o în particular, rămânând doar pe jumătate satisfăcuţi.

Istoricul, obiectivele şi conţinutul conferinţei sunt sintetizate în programul acesteia, pe care îl redăm mai jos, în traducerea însoţitorului şi translatorului meu de limbă engleză, Octavian Tecar.

Istoric

Educaţia şi instruirea reprezintă factori cheie în promovarea coeziunii sociale şi competitivităţii în Uniunea Europeană. Strategia Lisabona însăşi şi redefinita agendă socială prezintă educaţia ca pe un element cheie pentru modelul social european.
Dimensiunea socială a educaţiei este legată în primul rând de echitatea în educaţie. Aceasta este dezvoltată în liniile directoare strategice pentru cooperarea europeană în domeniul educaţiei şi instruirii „ET 2020” adoptate sub preşedinţia Cehiei şi care are stipulate „promovarea echităţii, coeziunii sociale şi participării active a cetăţenilor”, ca principale obiective. Acordurile Bologna-Sorbona au determinat de asemenea promovarea dimensiunii sociale a educaţiei universitare.
Sistemele de educaţie vocaţională şi instruire trebuie, de aceea, să aibă drept scop ca toţi studenţii, inclusiv cei care locuiesc în zone defavorizate, cei cu nevoi speciale sau imigranţii să-şi finalizeze studiile.
Oricum, principalele provocări ale acestui model social-educativ au rămas neîndeplinite. Unul din şase elevi abandonează şcoala după educaţia obligatorie sau chiar înainte, iar mulţi elevi cu trecut imigraţional şi/sau cu nevoi educaţionale speciale ating un succes mai mic în şcoală. În acest fel, adulţii cu un câştig educaţional scăzut urmează forme de pregătire sau cursuri de instruire într-un procent de până la şapte ori mai mic decât adulţii cu un nivel de pregătire superior. Trecutul sociocultural are un impact deosebit asupra oportunităţilor de a accesa orice nivel de educaţie şi instruire.
Aceste dezavantaje, care încă există în sistemele educaţionale, trebuie eliminate prin promovarea educaţiei inclusive.
Educaţia inclusivă este subliniată în documentele oficiale europene, care insistă în lupta împotriva excluziunii şi a angajării într-o educaţie echitabilă (obiectivele Lisabona 2010, concluziile ultimului Consiliu al Miniştrilor Educaţiei şi rezultatele preşedinţiilor franceze şi portugheze). Aceste principii cheie sunt aliniate cu importante documente anterioare, aprobate de organisme internaţionale: Convenţia Naţiunilor Unite asupra drepturilor persoanelor cu dizabilităţi (2006) şi Declaraţia de la Salamanca din 1994, adoptată de Conferinţa Mondială a Educaţiei celor cu nevoi speciale, ce a avut drept coorganizatori Ministerul Educaţiei din Spania şi UNESCO.
Din această perspectivă, conţinutul actualei conferinţe – ce are drept scop să răspundă la unul din cele patru obiective ale preşedinţiei spaniole în ceea ce priveşte educaţia – ar trebui să influenţeze politicile educaţionale care promovează echitatea, coeziunea socială şi implicarea activă a cetăţenilor în societate. Cu alte cuvinte, asigurarea unui răspuns la următoarele provocări: abandonul şcolar timpuriu, studenţi cu un trecut dezavantajos, cei cu nevoi speciale şi imigranţii.
Această chestiune este în concordanţă cu faptul că 2010 a fost declarat Anul European împotriva Sărăciei şi Excluderii Sociale. Unul din obiectivele cheie este atingerea calităţii educaţionale de pe termeni de egalitate. Este de asemenea parte a distribuirii planului european în educaţia inclusivă pentru persoanele cu dizabilităţi, condus de fundaţia ONCE în cadrul acţiunilor de cooperare internaţională cofinanţate de Fondul Social European prin Programul operaţional „Lupta împotriva discriminării 2007-2013”.

Obiective

  1. Dezvoltarea cunoştinţelor şi înţelegerii asupra educaţiei inclusive, ca unul din principalii factori pentru coeziunea socială şi incluziunii în cadrul oferit, în 2010, de Anul European împotriva Sărăciei şi Excluderii Sociale.
  2. Discutarea tendinţelor şi provocărilor în politicile care sprijină educaţia inclusivă, cu o atenţie deosebită pentru studenţii cu nevoi speciale.
  3. Încurajarea bunelor practici, experienţei şi modelelor lucrative schimbate în domeniul educaţiei celor cu nevoi speciale în educaţia secundară, vocaţională şi universitară de-a lungul Europei şi Americii Latine.
  4. Elaborarea unui document care poate fi prezentat instituţiilor europene şi naţionale.

Conţinut

  1. Educaţia inclusivă, ca unul din principalii factori pentru promovarea coeziunii sociale, progresului şi a unei structuri sociale esenţiale.
  2. Calitatea şi echitatea educaţiei, ca baze şi principii inspiratoare pentru un sistem educaţional inclusiv.
  3. Acordarea atenţiei elevilor/studenţilor cu nevoi educaţionale speciale în educaţia secundară, vocaţională şi universitară.
„Litera noastră”, an. 42, nr. 156, p. 1.
(Ion Podosu, Mozaic, Cluj-Napoca, Limes, 2016, p. 102-105.)

 

Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: