Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVI (2016), nr. 339 (1-15 decembrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Slăvitul Praznic al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos
şi celelalte sărbători să vă aducă binecuvântare în tot lucrul cel bun, spor duhovnicesc, bucurie în suflet,
iar Anul Nou care vine să ne găsească în pace, linişte sufletească, bună înţelegere şi trăire în Duh şi Adevăr!
Sfintele Sărbători cu sănătate şi fericire! La mulţi ani!

*

Unirea din noi.
Marea Unire_2
În ziua de 1 Decembrie 1918 s-a încheiat un proces istoric îndelungat. La acea dată s-a consfinţit oficial că speranţa şi lupta a milioane de români s-au împlinit. Nu a fost ceva artificial, forţat, o hotărâre de cancelarie, străină de realitate. Nu a fost darul binevoitor al unor puteri străine. A fost efectul firesc a secole de jertfă adusă pe altarul istoriei. Atunci a fost ceasul astral al neamului românesc. El a încununat miile de eroi căzuţi sau răniţi pe câmpurile de luptă ale Primului Război Mondial. A fost consecinţa efortului supraomenesc al românilor de la Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz, Valea Jiului, Turtucaia.
Unirea a fost prezentă în viaţa românilor dintotdeauna. Condiţiile istorice nu ne-au permis s-o realizăm faptic, deplin. Graniţele politice care i-au despărţit vremelnic pe români au fost artificiale. Niciodată ei n-au socotit că acestea sunt veşnice. Proverbul „Apa trece, pietrele rămân!” a fost ca un crez al răbdării, al speranţei, al încrederii în Dumnezeu şi în dreptatea Lui. Ne-au unit limba, credinţa creştină, cântecul doinei, cântecul de leagăn şi de dor, de dragoste şi de revoltă, bocetul şi colindele. Ne-au unit ca-ntr-o horă dansurile noastre româneşti, datinile din toate anotimpurile, sărbătorile, nunţile şi înmormântările, pomenile şi parastasele. Ne-am unit în faţa puhoaielor de năvălitori, care au venit din cele patru vânturi ca să ne ceară pământ şi apă, copii, vite, cereale, băutură şi adăpost. Ne-am unit în faţa cataclismelor de tot felul, fie că au fost cutremure, inundaţii, alunecări de teren, incendii, vijelii, potopuri. Ne-am unit când ne-au ameninţat duşmanii, bolile şi nenorocirile. Ne-am unit ca să ne scăpăm turmele din gura lupilor, urşilor şi a altor jivine. Ne-am unit pe câmpul de luptă, la semănat şi la prăşit, la cosit şi la secerat. Niciodată nu ne-am socotit singuri, ci, atâta vreme cât am ştiut că în casa de alături, în sat, în cetate sau oraş, în ţară şi dincolo de fruntariile ei trăieşte un suflet de român, un frate, un vecin, un fârtat, am fost mai puternici, nu ne-am dat bătuţi, ci am rezistat cu eroism. Ne-au înfrăţit Dunărea, râurile şi pâraiele, câmpiile, dealurile, văile, munţii şi codrii. Carpaţii ne-au fost ca o centură a puterii şi a nădejdii, marea ca o gură de oxigen, ca o cale spre veşnicii. Dumnezeu ne-a fost tată şi Ţara ne-a fost mamă. Cu preţul vieţii noastre am luptat ca să nu fie terfelite numele şi demnitatea părinţilor noştri. Am dat liftelor păgâne tot ce-a fost nevoie: ascuţişul sabiei, izbitura buzduganului, iuţimea săgeţii, iar când ne-a copleşit mulţimea lor, le-am dat bani, cereale, vite, copii, dar nu le-am dat o palmă de pământ din trupul Ţării. Mai mult, nu am permis ca pe pământ românesc să se aşeze cohorte de păgâni, să-şi construiască moschei, să ne transforme în paşalâc. Am avut demnitate şi, cu preţul vitejiei şi al diplomaţiei, am apărat-o. Ne-a văzut Dumnezeu zbaterea, truda, credinţa şi speranţa, ne-a auzit suspinul şi rugăciunea şi ne-a ocrotit şi El prin veacuri. Nu ne-au strivit cizmele uriaşilor, nu ne-au pervertit sufletele credinţele deşarte.
dacia_hartaAm vorbit cu mândrie de Ţara Românească, Ţara Moldovei, Ţara Transilvaniei, Ţara Banatului, Ţara Bucovinei, Ţara Maramureşului, Ţara Dobrogei, dar întotdeauna am avut conştiinţa că ele sunt părţi ale vechii Dacii, părţi ale României, împărăţii ale limbii şi neamului românesc. Limba română şi credinţa ortodoxă au fost sângele care a circulat prin toate şi le-a dat viaţă şi legitimitate prin veacuri.
Ziua de 1 Decembrie 1918 a fost pecetea, ştampila trecutului, dar şi temelia viitorului acestei naţii. Ea ne bucură, dar ne şi obligă. Suntem urmaşii celor ce au realizat România Mare, ai celor ce-au trăit bucuria supremă de la 1 Decembrie 1918. Nu putem să fim mai prejos. Le-ar fi ruşine părinţilor şi strămoşilor de noi. S-ar zvârcoli în mormânt dacă am lăsa neamul şi ţara să se destrame, dacă am trăda crezul de veacuri al înaintaşilor noştri. Au curs prea mult sânge şi prea multe lacrimi, ca ele să nu dea rod în sufletele urmaşilor. S-au înălţat prea multe rugăciuni spre Dumnezeu, ca El să rămână indiferent şi să lase neamul românesc să piară. I-am înălţat prea multe biserici şi mânăstiri în sate şi oraşe, în munţi şi în câmpii, ca El să ne părăsească. Aşa, păcătoşi cum suntem, dar suntem ai Lui! Nu-Şi va uita şi nu-Şi va lăsa copiii pe mâini străine sau în risipire. Iar dacă-I vom fi dragi…, o nouă zi de 1 Decembrie 1918 ne-o va dărui curând!
Dă, Doamne, şi ascultă-ne ruga!

*

Sfaturi părinteşti. Din cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, mai spicuim un fragment:

cararea-imparatiei-pr-arsenie-bocaDREPTUL ÎNTRE IUBIRE ŞI SABIE. Dezechilibrul, haosul şi anarhia sunt cam acelaşi lucru; o schimonosire, o degenerare, un accident, un păcat colectiv. Dezechilibrul sau păcatul nu e o realitate cu suport propriu, ci sunt ghearele haosului în grumazul realităţii, o pândire a nimicului care vrea să înghită în sine toate câte sunt. Dumnezeu vrea să stăvilească năvala anarhiei în făptură, însă, respectând libertatea omului, nu poate, decât dacă va câştiga şi convingerea omului pentru intenţia Sa. Pe drepţi îi are câştigaţi pentru această cauză. Pe nedrepţi, pierzând aceştia libertatea lor – de vreme ce robesc păcatului – nu-i mai poate câştiga prin libertatea pe care n-o mai au, de aceea pentru aceştia nu mai rămâne decât sabia. Prin sabie se înţelege aci: asprimea dreptăţii, legea, autoritatea, stăpânirea, pedeapsa, până chiar şi pedeapsa cu sabia.
Când cineva, cu faptele sale păcătoase, cade din dragostea Tatălui său, dă de dreptatea Lui, care, ca pe un rob, îl va readuce la cale cu sila, îi dă şi timp, doar va simţi să vină de bună voie; dacă însă nu bagă în seamă, îi ia şi timpul şi cade fără de veste urmărit de dreptate. O mare putere de refacere asupra celor căzuţi din dragostea lui Dumnezeu o au drepţii, care stau înaintea Stăpânului vieţii pentru fraţii lor. Ei fac cumpănă între Dumnezeu şi oameni: dobândind de la oameni pocăinţa şi de la Dumnezeu, milostivirea. Când lipsesc drepţii dintre oameni, iubirea nu se poate împlini, ci trebuie să se împlinească dreptatea. Chemarea aceasta de mijlocitor între Dumnezeu şi oameni au avut-o mulţi, dar mai cu seamă Iisus, şi de la El toţi iconomii tainelor, Apostolii şi urmaşii lor legiuiţi. Preoţii reactualizează, prin jertfa cea fără de sânge, prin Sfânta Împărtăşanie, permanenţa acestei mijlociri. De aceea preotul – care se înţelege că trebuie să fie un drept –, e numit chiar mai mult decât atâta; el e îngerul Domnului Savaot (Savaot e tot Iisus). „Îngerii Bisericii” din Apocalipsă erau şapte episcopi, care au luat îndreptare pentru oarecare nebăgări de seamă. Preoţii au grijă de-a îndupleca pe oameni în vremea rânduită întoarcerii, ca să nu cadă din milostivire sub strivirea dreptăţii. Lor li s-a dat marele dar să ierte în numele lui Dumnezeu. Mare, covârşitor de mare dar. Oare, de ce nu-l pricep oamenii?
A osândi pe preoţi e lucrul cel mai uşor şi cel mai fără rost. Să fim drepţi: slujba preoţilor e sfântă, darul lor e de la Dumnezeu, e sfânt. Că firea lor pământească mai dă uneori prilej de sminteală, iară să fim drepţi: neavând cum să vină altfel, decât prin naştere din trupuri pământeşti în care mişună pornirile fărădelegilor ca şerpii şi rod înclinările patimilor ca viermii, sigur că ei vor fi covârşiţi de moştenirea aceasta şi nu-şi vor putea îndeplini fără umbră trimiterea lor de la Dumnezeu. Chemarea le este învăluită, vor şovăi în hotărâri, biruindu-se de lume, în loc ca ei să biruie lumea. Sigur că aceştia, prin viaţa lor, nu vor lăsa poporul să creadă, şi aşa se vor sălbătăci oile asupra păstorului şi vor face bucurie lupilor. În jurul lor se va întări întunericul a toată neştiinţa şi va începe foametea, nu de pâine, ci de Cuvântul lui Dumnezeu, pâinea cea din Cer. Sarea pământului vor călca-o oamenii în picioare şi aşa vine că: „Şi preotului i se va întâmpla ca şi poporului.” Dar, de toată starea asta rea a lucrurilor are să dea seama şi poporul, căci toată decăderea e de la părinţi începătură.
Iată în ce mare măsură milostivirea lui Dumnezeu e atârnătoare de oameni. Dreptatea însă nu mai e atârnătoare de oameni, aceştia trebuie să o sufere iară de tocmeală.

*

Fără Dumnezeu suntem vulnerabili. Am găsit pe internet un articol cu acest titlu, semnat de Domnul Ioan Iercan, în care se scot la lumină nişte adevăruri fundamentale privind cultura şi civilizaţia europeană. Despre unele am mai scris în paginile publicaţiei noastre. Iată-l:

ioan-iercan

Ioan Iercan

Înghesuială, agitaţie, îmbulzeală, goană frenetică prin magazine mici sau uriaşe, dat din coate, călcat pe picioare şi, drept încununare, nelipsitul nerv. Nimeni nu are răbdare, lumea goneşte cu paşi mari spre nimic.
Vin sărbătorile! Multe! Ce sărbătorim noi, de fapt? Sărbătorim Crăciunul! Şi dă-i cu Crăciunul în sus, dă-i cu Crăciunul în jos, alergătură mare după materie şi bucurii efemere. În fond, singurele bucurii pe care şi le permite omul material. E vorba de omul modern, care a pierdut legătura cu lumea spiritului şi s-a cantonat în materie definitiv şi iremediabil. Omul spiritual este o relicvă a unor vremuri trecute, dacă mai există aşa ceva, de aceea, nimeni nu vorbeşte despre naşterea lui Iisus. Se vorbeşte numai despre Crăciun. Iisus nu există, Mântuitorul şi-a trăit traiul şi şi-a mâncat mălaiul în vremuri de mult apuse. Consumerismul şi desacralizarea au dus omenirea pe marginea prăpastiei. Copiii sunt crescuţi în ignorarea totală a spiritului. Nu există decât bicepşi şi tricepşi, sâni umflaţi cu pompa, picioare lungi şi zvelte, feţe fandosite şi unse cu tot felul de lacuri, materie, materie, materie, de trei ori materie şi nici o dată spirit.
Civilizaţia şi cultura Europei, altădată model pentru întreaga lume, se îndreaptă cu paşi repezi spre dispariţie. Civilizaţia şi cultura Europei, care au sorginte în mare parte în iudeo-creştinism, au fost aruncate la lada de gunoi a istoriei. Dumnezeu se transformă într-un basm de adormit copiii şi nu mai reprezintă un reper pentru lumea creştină, atâta cât mai este această lume. Invazia islamului în Europa este încă un semn al dispariţiei lui Dumnezeu din Europa. La urma urmei, invazia musulmană nu este decât o urmare a desacralizării continentului, aşa că prima cauză a ceea ce se întâmplă azi cu europenii o regăsim în rândurile europenilor. Pentru că ei sunt cei care s-au îndepărtat de Dumnezeu, nu i-au obligat musulmanii sau hinduşii să-l uite pe Dumnezeu. Au făcut-o de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni. Musulmanii au văzut încotro se îndreaptă Europa şi au înţeles că acum este momentul să atace. O lume fără Dumnezeu nu este greu de cucerit, pentru că acea lume nu are reperul fundamental al existenţei. Pentru orice om de pe Pământ, acest reper este Creatorul. Într-un fel sau altul, imensa majoritate a oamenilor cred într-un Mare Spirit, fie el numit Dumnezeu, Brahma, Allah sau altfel. Este vorba despre aceeaşi „persoană” care a creat cerurile şi Pământul. Numai că, dintre toate popoarele, noi, creştinii, suntem primii care am început să-l ignorăm pe Creator. Consecinţa este vizibilă cu ochiul liber, Occidentul a luat-o razna şi nu-şi mai găseşte direcţiile. Morala e la pământ şi acolo sunt şi oamenii.
Cum să nu fie vulnerabili cei care se târăsc, cei care nu mai au verticalitatea necesară unei viziuni existenţiale stând în picioare? Cum să mai răspunzi agresiunii musulmane, când tu te târăşti ca şarpele? Liderii europeni, ca şi inexistenţi, promovează tot felul de paliative şi nu soluţii realiste pentru salvarea Europei de pericolul musulman, dar în niciun discurs nu se pomeneşte nimic despre Dumnezeu. Pentru că ei nu-l au pe Dumnezeu!
,,Înapoi, la natură” spunea Jean Jacques Rousseau cu sute de ani în urmă. Îndemnul de astăzi trebuie să fie „înapoi, la Dumnezeu”! Pentru că fără Dumnezeu suntem vulnerabili. Musulmanii au înţeles bine că suntem astfel şi atacă. Fără să dramatizez, afirm categoric: salvarea este la Dumnezeu! Nu fac apologetică, ci văd o realitate care nu ne avantajează pe noi, creştinii. Musulmanii nu sunt puternici, ei sunt însă determinaţi, pentru că cred cu tărie în Dumnezeul lor.
Credinţa în Dumnezeu şi tot ceea ce derivă din aceasta va fi singura salvare a Europei.

*

În sprijinul normalităţii.
cununie
Ne amintim cu toţii că anul acesta am semnat un memorandum, prin care ceream includerea în Constituţia României a precizării că familia este „unirea dintre un bărbat şi o femeie”. Împreună cu enoriaşii parohiei noastre au mai semnat trei milioane de români, indiferent de religie, etnie, limbă etc. Şi, cu toate astea, până acum nu s-a făcut nimic în sensul celor solicitate. Iată că am găsit de curând, pe internet, o scrisoare pe care un grup de congresmani americani au trimis-o preşedintelui României şi mai multor foruri cu putere de decizie din ţara noastră, prin care le îndeamnă să dea curs cererii atâtor milioane de apărători ai familiei din ţara noastră. Este interesant că această scrisoare vine acum, când la Washington are loc schimbarea puterii politice. Noul preşedinte, Domnul Donald Trump, se dovedeşte a fi şi în acest caz un om cu bun-simţ, un apărător al familiei tradiţionale, iar ideile sale, iată, sunt sprijinite de partidul din care face parte, semnatarii scrisorii fiind dintre aceştia. O redăm mai jos, sperând că o vor citi şi cei care au putere de decizie. Să dea Dumnezeu ca binele şi normalitatea să triumfe şi în acest caz!

Domnule Preşedinte,
Suntem încântaţi să aflăm că pe 20 iulie 2016, Curtea Constituţională a României a aprobat o iniţiativă cetăţenească de modificare a Constituţiei, care constă în modificarea articolului 48 din Constituţia României de a defini căsătoria drept o uniune formată dintre-un bărbat şi o femeie. Am aflat şi că peste trei milioane de cetăţeni români au semnat o petiţie în acest sens.
Vedem acest fapt ca pe o demonstraţie a maturităţii democraţiei din România, chiar dacă încă destul de tânără, având în vedere faptul că în urmă cu nu foarte mult timp România era încă un stat comunist, iar cetăţenii săi erau interzişi de la exercitarea atribuţiilor constituţionale şi de la respectarea drepturilor civile. Înţelegem că următorul pas înainte de modificare a acestui amendament din Constituţie constă în realizarea unui referendum, care trebuie adoptat de Parlamentul ţării.
Domnule Preşedinte, vă scriem pentru a vă încuraja să utilizaţi autoritatea cu care aţi fost învestit ca preşedinte al României pentru a vă asigura ca această problemă să fie adusă cât mai rapid în discuţie şi a fi votată de către Parlamentul român. Semnăturile reflectă faptul că o mare parte din cetăţenii ţării consideră că este necesară introducerea sintagmei, neschimbată de mii de ani, prin care familia tradiţională este formată dintr-un bărbat şi o femeie.
Deoarece căsătoria este fundamentală şi susţine instituţia unei societăţi, suntem încrezători că vă veţi asigura ca dreptul cetăţenilor români de a decide printr-un referendum soarta celei mai importante instituţii din istorie, familia şi căsătoria, este respectată întru totul.
Profităm de această ocazie pentru a reafirma faptul că cetăţenii din Statele Unite apreciază prietenia profundă a poporului român şi sperăm să continuăm această relaţie pentru progres şi prosperitate.
Vă rugăm să acceptaţi, domnule Preşedinte, faptul că vă purtăm un mare respect şi vă dorim toate cele bune pentru dumneavoastră şi poporul român.
Cu sinceritate,
Tim Walberg, Jeff Duncan, Trent Franks, Gregg Harper, Vicky Hartzler, Jody Hice, Randy Hulturen, Steve King, Steve Pearce, Peter, Roskam, Mark Walker, Daniel Webster, Ted S. Yoho

*

Dă-ne, Doamne, iarăşi unitate. Cu acest titlu, Doamna Florentina Giurgi, lansează un cântec-apel la unitate între oameni, între români, între creştini. Îl redăm mai jos cu bucurie:

florentina-giurgi_in-catedrala-sf-treime_baia-mare

De ce mă urăşti, o, frate, tot mereu,
Nu ştiai c-avem acelaşi Dumnezeu?
Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,
În noi doi un suflet bate, de român,
Iar în cer avem acelaşi bun Stăpân!
De ce, oare, nu mai vrei ca să ne ştim?
Că din veac am fost aceiaşi buni creştini!
Toţi românii, laolaltă,
N-am avut decât un Tată sus în cer,
Iar în lume am avut un singur ţel.
Şi-am avut şi-o mamă bună pe pământ,
Biserica strămoşească, orişicând.
Şi la bine, şi la rău,
Ne-a ţinut la sânul său,
Ne-a iubit, ca şi Întemeietorul ei cel Sfânt.
Crezi tu, frate, că părinţii-s bucuroşi,
Când copii-ntr-olaltă-s mânioşi?
Tu, române, ce-ai cu mine,
Că şi eu-s român ca tine,
Ori nu ştii,că duşmanii
Nu vreau pace-ntre copii?!
Când necazurile ne-au împresurat,
Împreună în biserici ne-am rugat!
Astăzi, când e libertate,
Ne urâm frate cu frate, fraţi români,
Nici părinţii cu-a lor prunci nu sunt mai buni!
În numele dragostei de Dumnezeu,
Oare, cum se poate face-atâta rău?
Pentr-un licăr de credinţă
E atâta suferinţă,
Dezbinări între fraţii
Care s-au iubit până mai ieri!
Fraţi creştini din marea Românie,
Ascultaţi strigătul celor de sub glie!
Vai de cei care destramă
Prunci de tată şi de mamă, soţi, soţii
Şi pe fraţi ce s-au iubit de mici copii.
Stăpâniţi, românilor, de-acelaşi dor,
Să fim iarăşi doar o turmă şi-un păstor!
Doamne Sfinte şi-ndurate,
Dă-ne iarăşi unitate
Cum am fost
De când ne-am născut creştini după Hristos!

*

Parohia Malovat

Contribuţia de cult. Începând de la 1 decembrie, primim contribuţia de cult pentru anul 2017. Respectăm aceleaşi reguli din anii trecuţi: Fiecare, dacă vrea şi cât vrea. Preotul este la dispoziţia tuturor, indiferent dacă au achitat ceva sau nu pentru contribuţia de cult. Toate serviciile religioase sunt gratuite pentru toţi enoriaşii parohiei, fără deosebire.
Până la închiderea acestei ediţii, au achitat deja contribuţia de cult pe 2017: în Bârda 78,88%, şi în Malovăţ 59,64% din familii. La nivel de parohie, au achitat 65,46%. Cea mai mică contribuţie de cult în Bârda a fost de 2 lei, iar cea mai mare de 210 lei (achitată de Doamna Popescu Valeria); în Malovăţ, cea mai mică contribuţie de cult a fost de 1 leu, iar cea mai mare de 245 de lei (achitată de Domnul Căprioru Marius-Emanoil).
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

credincioase-din-malovat-mehedinti

Ajutoare şi donaţii. În această perioadă, am primit câteva ajutoare şi donaţii, astfel:

  1. Fii ai satului Malovăţ: Gogoaşă Marian din Turnu Severin: 1.000 lei; Dl. Boncioc Mircea din Italia: 200 lei; D-na Săvescu Aurelia din Turnu Severin şi Dl. Surugiu Gh. Gheorghe din Italia: câte 100 lei; D-na Popescu Mirela din Turnu Severin: 50 lei.
  2. Fii ai satului Bârda: D-na Fleck Maria din Köln (Germana): 430 lei; Dl. Tudor Rochian din Turnu Severin: 200 lei; D-na Prof. Iacov Raluca din Turnu Severin, Dl. Dragomir Ion din Turnu Severin, Dl. Popescu Ion din Turnu Severin, Dl. Luca Vasile din Turnu Severin, Dl. Ile Teodor din Sânicolaul Mic (AR), Dl. Mucioniu Ilie din Turnu Severin şi Dl. Tănase Aurel din Germania: câte 100 lei; Dl. Boroancă Petrişor din Turnu Severin, Dl. Duţoniu Ion din Turnu Severin, Dl. Buţan Andrei din Turnu Severin, Dl. Stănciulescu Gheorghe din Turnu Severin, Dl. Rolea Aurel din Schela (MH), Dl. Rolea Titu din Schela (MH), D-ra Rolea Ileana din Turnu Severin, Dl. Sain Petre din Topleţ (CS) şi D-ra Mema Mariana (Turnu Severin): câte 50 lei.
  3. Credincioşi din afara parohiei: Ioan-Cătălin Toncea din Bucureşti: 1.000 lei; D-na Mătuş Natalia din Timişoara: 500 lei; D-na Dr. Monica Petruţiu din Orăştie (HD): 360 lei; Dl. Constantin Grădinaru din Haarlem (Olanda): 338 lei; D-na ing. Melania Caragioiu din St. Constant (Canada) şi Dl. prof. univ. dr. Dan Romano din Bucureşti: câte 300 lei; D-na Petruţa Freund din Germania: 220 lei; Părintele pr. Nicolae Lăpuşte din Vancouver (Canada): 220 lei; D-na Mehedinţiu Elena din Braşov: 180 lei; D-na Flueraru Elena-Romelia din Brăila: 160 lei; D-na Leonte Daniela din Buzău: 80 lei; Dl. Popa Mihai din Rm. Vâlcea, D-na Crăciunescu Valeria din Câmpulung-Moldovenesc (SV) şi D-na Ciornei Tatiana din Suceava: câte 50 lei.

Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

biserica_malovat

În şedinţa consiliului parohial din 4 dec., am hotărât să acordăm ajutoare băneşti următorilor enoriaşi cu situaţii deosebite: în Malovăţ: Orodan Dumitru-Claudiu, 300 lei; Pau Dumitru (pentru copil), Badea Leontina (pentru nepot), Ştefu Constantin (II) (pentru copil), Căprioru Ion, Cioabă Constantin (pentru mătuşă), Borcilă Elena (I) (pentru nepoţi); în Bârda: Răulescu Norica şi Malescu Gheorghe (pentru nepoţi): câte 100 lei. Atâta am putut!

*

La propunerea mai multor enoriaşi din parohie, am iniţiat o colectă pentru ajutorarea lui Orodan Dumitru-Claudiu, aflat în comă profundă de mai bine de două luni la Timişoara, în urma unui accident. Orice donaţie este binevenită. Parohia l-a ajutat până acum cu 500 + 300 = 800 lei şi sperăm că vom mai putea să-l ajutăm.

*

gheorghe-paschia_calauza-patristica

Începând cu 1 dec. donăm câte un exemplar din cartea Pr. Gh. Paschia Călăuză patristică. Până la închiderea acestei ediţii, au fost distribuite deja 240 de exemplare. Dintre acestea, 125 de exemplare au fost trimise prin poştă, în ţară şi străinătate, celor ce au ajutat parohia noastră în perioada 1 dec. 2015 – 30 nov. 2016. Continuăm să distribuim cartea celor ce vor s-o primească, cu singura condiţie să ne semneze de primire. Nimeni nu-i obligat s-o primească!

*

Publicaţii. În această perioadă, preotul Dvs. a reuşit să mai publice câteva materiale, astfel: „Scrisoare pastorală” – 334, pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din Sydney (Australia), 2016, 23 dec. (http://bentodica.blogspot. ro); „Scrisoare pastorală” – 338, pe blogul Domnului Ben Todică, 2016, 7 dec. (http://bentodica.blogspot. ro), în „Observatorul”, Toronto (Canada), 2016, 9 dec., ediţie şi on-line (http://www.observatorul.com); Oferta de carte – decembrie 2016, pe blogul Domnului Ben Todică, 2016, 16 dec. (http://bentodica.blogspot. ro); în „Armonii culturale”, Adjud, 2016, 17 dec., ediţie şi on-line (http://armoniiculturale.ro); „Scrisoare pastorală” – 337, în „Clipa”, California (SUA), 28 nov. 2016, ediţie on-line (http://www.clipa.com); în „Observatorul”, Toronto (Canada), 2016, 9 dec., ediţie şi on-line (http://www.observatorul.com); Magii din noi, în „Apollon”, Urziceni, an X (2016), 12 (dec.), p. 1, ediţie şi on-line (www.revista apollon.ro); Spaimele Mariei, în „Apollon junior”, Urziceni, an. III (2016), nr. 12 (dec.), p. 17, ediţie şi on-line (www.revista apollon.ro); Eşecuri diplomatice, în „Naţiunea”, Bucureşti, 2016, 12 dec., ediţie şi on-line (http://www.ziarulnatiunea.ro).
O recenzie la vol. I al cărţii preotului Dvs. Dicţionarul proverbelor religioase româneşti, a apărut în „Luceafărul”, Botoşani, 2016, nr. 12 (dec.), ediţie şi on-line (http://www.luceafarul.net), semnată de Domnul Ion N. Oprea.

pr. Sebastian-Catalin Hogea

pr. Sebastian-Cătălin Hogea

Parohia noastră a publicat o nouă carte a Părintelui Sebastian-Cătălin Hogea din Albacete (Spania), Reflecţii (ne)vinovate (136 pag.).
Salutăm cu bucurie apariţia acestei noi lucrări a Părintelui Hogea. Ne surprinde faptul că, de fapt, ea este o continuare a celei de anul trecut: aceeaşi diversitate de teme, acelaşi mod de prezentare, acelaşi stil ironic, comic, subtil. Din cuprinsul cărţii, percepem pregătirea solidă a autorului în domeniul teologic, în alte domenii de cunoaştere, dar şi o temeinică şcoală a vieţii frecventată „la zi” şi absolvită cu brio. El ştie întotdeauna să dea răspunsurile cele mai potrivite la problemele de viaţă, la relaţiile interumane, la cele care privesc legătura omului cu Dumnezeu. Nu are un limbaj steril, doct, academic, accesibil unui număr redus de iniţiaţi, cel mai adesea plictisitor pentru omul zilelor noastre. Lucruri foarte serioase sunt spuse în modul cel mai simplu cu putinţă, concentrat, sintetic, ca-ntr-un proverb. Autorul îşi are o poziţie bine definită, aceea de preot, de soţ, de tată, de cetăţean responsabil. De pe această poziţie biciuie, de câte ori are prilejul, moravurile şi năravurile, obrăzniciile şi mârlăniile, fără a jigni, fără a-şi face duşmani din destinatarii „săgeţilor” sale aforistice, moralizatoare. Ştie să le îmbrace într-un limbaj plăcut, presărat cu ironii, glume. Ai impresia că textul părintelui Hogea pune în practică dictonul latin „ridendo castigat mores” (râzând, îndrepţi moravurile/năravurile).

*

Lucrări în comună:
colibasi_drumÎn ultimele săptămâni, în comuna noastră s-au realizat câteva lucrări importante, precum:
1. Drumul din Mahalaua Dealul Corbului, din Bârda. Drumul a fost lărgit, pietruit, tasat, au fost construite poduri şi şanţuri, aşa cum nu s-a făcut niciodată. Localnicii numesc acest drum acum „Autostrada Soarelui”!
2. Drumul care leagă Dealul Dobreştilor cu drumul principal din satul Colibaşi. De la Gradoe în jos, drumul devenise un ogaş adânc de 1,50-2,00 m. Nu se mai putea trece pe acolo nici cu piciorul, fără a mai vorbi de tractoare sau maşini. Acum pot circula în voie utilaje grele, dar şi autoturisme.
3. Drumul din Malovăţ, care făcea legătura dintre şoseaua judeţeană Turnu Severin-Târgu Jiu şi podul de peste Pleşuva a primit un covor asfaltic.
Domnul primar ing. Ion Michescu vrea cu orice preţ să ne convingă că nu am greşit când l-am votat. Spor la treabă, Domnule primar, fiindcă mai ai multe de făcut, spre binele obştii!

*

Zâmbete:
Statul va elimina impozitul pe venit în două etape. În prima etapă se va elimina venitul!
La ghişeul „Taxe şi impozite”, un cetăţean explică: „N-am venit că am venit, am venit că n-am venit!”
Corabia lui Noe a fost construită de nişte amatori, în timp ce Titanicul a fost construit de profesionişti…!
Fǎ-ţi planuri în avans. Nu ploua când Noe şi-a construit corabia!
Noe a primit poruncă să construiască vestita corabie când avea 600 de ani. Fii şi tu pregătit, că nu mai ai mult până vei primi o însărcinare importantă!
Cea mai bună dovadă că există civilizaţii extraterestre inteligente este faptul că nu ne contactează!
„Plec în străinătate! Sper să găsesc de lucru!” – „Ce meserie ai?” – „Gropar!”

*

Program.
biseica-din-barda_malovat
În luna ianuarie, avem următorul program de slujbe: 1 ian. (pomeniri, dimineaţa, la Bârda; slujbă la Malovăţ); 2 ian. (colind cu botezul în Bârda); 3-4-5 ian. (colind cu botezul în Malovăţ); 6 ian. (slujbă la Bârda de la ora 8; slujbă la Malovăţ de la ora 10); 7 ian. (pomeniri, dimineaţa, la Bârda; slujbă la Malovăţ); 8 ian. (Bârda); 14 ian. (Bârda – Malovăţ); 15 ian. (Malovăţ); 16 ian. (Malovăţ – Bârda); 17 ian. (Malovăţ – Bârda); 21 ian. (Bârda – Malovăţ); 22 ian. (Bârda); 25 ian. (Malovăţ – Bârda); 28 ian. (Malovăţ – Bârda); 29 ian. (Malovăţ); 30 ian. (slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăţ, la ora 12,00).
În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la şcoală, la telefon: 0724.99.80.86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda @gmail.com

Sfintele Sărbători să le petreceţi cu sănătate, pace şi bucurii! La mulţi ani!

Anunțuri

One Response to Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVI (2016), nr. 339 (1-15 decembrie)

  1. Ana Sofronji spune:

    Adevărul istoric elucidat în această „Scrisoare pastorală” ne trezeşte din amorţire conştiinţa naţională, ne redescoperă măreţia credinţei ortodoxe faţă de celelalte credinţe şi confesiuni. Toate ele constituie imperativele zilei de azi şi aşteaptă luare de atitudine şi acţiuni practice din partea noastră, a tuturor. Doamne ajută!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: