Vis

viorel-serban_prizonierul-iluziilor

de Viorel ŞERBAN

Clipe îngenuncheate de rouă,
Pasc armăsarii în casa destinului.
Nisipul nu curge şi urcă-n clepsidră.

Mi-i zborul iar tânăr şi danaide braţe albe deschid,
Pe mândrul Don Juan în mreje să-l prindă

Una e ea.
Numele pe frunte mi-l scrie.
Nu-l pot citi,
Dar văd arcul buzelor care mă cheamă
Şi vraja sânilor care mă-mbată.

Castel fără seamăm în sălcii pletoase ridică.
Patul din flori nemaivăzute l-aştern.
Cupa cu-ambrozie la buze o duc,
Iar mâna lui Orfeu înnebuneşte pe liră.

Ce fericire!
Ce desfătare!
Câtă lumină şi câtă uitare!
Vraja beţiei curge-n celule.
Nu mai există ieri, nu mai există mâine.
Totul e azi!
Un azi infinit…

Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: