Mamă, tu ce m’ai iubit
mult, întotdeauna,
uite: ziua s’a sfârşit
şi răsare Luna.
Nu te teme, Mamă, eu
o să fug prin stele
să’ţi aduc un curcubeu
şi raze mărgele
şi apoi să îţi sărut
mâna obosită:
– Te iubesc, Mămică, mult!
Viaţă fericită!
This entry was posted on Duminică, 8 ianuarie 2017 at 4:00 am and is filed under Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
e-Bibliotheca septentrionalis 