Precauţie tardivă

iarna_foto_livia-grigor

de Mariana POPEANGĂ CORNOIU

Nu mă mai înşală anul
Să mă bucur c-a venit!
Ştiu că trece ca şi vântul…
Ca pe flori m-au ofilit
Anii toţi veniţi cu timpul,
Aşteptaţi cu bucurie,
Cum aşteaptă iarba, vara,
Fir de vânt să o mângâie,
Soarele să o desmierde,
Roua să o limpezească,
Iar când vraja e mai mare,
Vine fierul s-o cosească,
Dacă a scăpat de gura
Turmelor tăvălitoare
Care-au năvălit adesea
Şi-au călcat-o în picioare.
Şi atunci cum să mă bucur?
Nu m-au păcălit destul?
Au trecut pe lângă mine
Fără să-i opresc din drum!
De eram mai chibzuită,
Aş fi stat, cumva, în cale
Timpului, să-i fac rugare
Să facă anul mai mare…
Mai rotunzi, mai dolofani,
Că prea trec nepăsători,
De nu-i cumperi nici cu bani.
Dar acum e prea târziu
Să-i mai rog a se întoarce,
Peste toţi care-au trecut
Timpul clipele îşi toarce,
Aţa o adună-n gheme
Şi ne-o pune-n braţe… vreme!
Cât om mai putea-o duce
Pân’ o rezemăm de-o cruce.
Căci, oricât te străduieşti,
Nu poţi timpul să-l opreşti,
Doar că te mai amăgeşti!

Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: