La Eminescu

01_Mihai_Eminescu_04f7d970c9

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Ninge, Doamne, că nu-mi pierd credinţa
Chiar dacă mă-mpiedic de vreun fulg,
Putinţă am, cum am şi neputinţa
Dintr-un păcat în altul să mă smulg.

Ninge, Doamne, că de-atâta iarnă
Ziua nu se poate-ntuneca,
Soarele din raze vrea să cearnă,
Luna să mai aibă ce mânca.

Şi de dor de el şi de durere
Frigului i-e milă-n casa mea,
Stă într-un ungher şi în tăcere
Stinge-n geamuri, stinge câte-o stea.

Ninge, Doamne, numai alb să fie,
Să coboare varul din pereţi,
De zăpadă să nu se mai ştie,
Doar de Eminescu să ne-nveţi.

Ninge, Doamne, nu-i sfârşit de lume,
Oameni de zăpadă ne zâmbesc,
Poate şi-ar dori şi ei un nume,
Să-i strigăm, de parcă trebuiesc.

Nu vreau să ştiu de ziuă sau de noapte,
Vreau dintr-o dată să devin străin,
S-ajung în cer pe Calea cea de Lapte
La Eminescu-n giulgiu-i numai in.

Ninge, Doamne, cerul despicară
Îngerii cu aripile reci,
Zilele de iarnă numărară
Lângă Eminescu cât petreci.

Ninge, Doamne, lacrima să-ngheţe,
Ţurţur să se facă, ciob sărat
Şi clipind, în ochi să se răsfeţe
Chipul lui ca neaua de curat.

Să deschidă un colind de seară
Poarta, în stridente clinchete de Sus,
Cu el m-oi ascunde în Muzeu de Ceară
Când peste zăpadă coboară Iisus.

Ninge, Doamne, cât vei vrea şi-oi vrea,
Ninge peste oameni şi peste destine,
Să simtă şi iarna că şi ea e grea
Şi sărută-i fruntea, că el nu mai vine.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: