Noi cu Eminescu

de Constantin MÎNDRUŢĂ Fără Eminescu, ce-ar fi poezia? Un surâs amar al gurii amare, Limba cea română fără-abecedare Şi naşterea noastră fără România.  Că ne place rima şi avem mândria Unei limbi moderne, fără-asemănare, Fără Eminescu, ce-ar fi poezia? Un surâs amar al gurii amare. Literele-s calde, razele de soare Luminează scrisul şi fac simfonia Vorbelor rotunde ca şi omenia Gândului român de la fiecare, Fără Eminescu, ce-ar fi poezia?

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Fără Eminescu, ce-ar fi poezia?
Un surâs amar al gurii amare,
Limba cea română fără-abecedare
Şi naşterea noastră fără România.

Că ne place rima şi avem mândria
Unei limbi moderne, fără-asemănare,
Fără Eminescu, ce-ar fi poezia?
Un surâs amar al gurii amare.

Literele-s calde, razele de soare
Luminează scrisul şi fac simfonia
Vorbelor rotunde ca şi omenia
Gândului român de la fiecare,

Fără Eminescu, ce-ar fi poezia?

Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: