Eseu [Culorile, de nu mă mint]

copie-dupa-cateliu_ion-georgescu-muscel

„Copie după Cateliu” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

Culorile, de nu mă mint,
îmi spun povești din labirint…
Matematici trezite în zori
încă mai rumegă rostul lui zero –
spațiul fără miez dintre electroni…
Să ai puterea de zâmbet
în vreme de ploaie, fără soare –
o, de-aș putea să mă bucur
și de mai puțină splendoare!
Se naște-un dialog
între un nimic și ceva
când dai de un pârleaz
spre undeva…
O ploaie de cuvinte dulci –
spuzeală de garofițe –
mă separă un gard de uluci
de-o lume de fițe…
Își face loc aroma luminii
printre amintiri și culori –
un cireș în fața casei
face farmec până la nori!
Rămâne în urmă o lume buimacă
și-atâtea lucruri ne-nțelese –
o, Ancuța, câte drumuri
ne-au rămas nemerse
și câte garofițe neculese!

Baden / Ianuarie / 2017

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: