Douăzeci şi cinci al lui ianuarie

(Vinovat de dragoste)

 

constantin-mindruta

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Nu vreau să îmi placi ochilor, femeie,
Nici inima nu ar vrea să te placă,
Dacă se-ntâmplă, mie n-o să-mi treacă,
Va trebui s-avem aceeaşi cheie.

Ne uşurează iarna o alee,
Cu multe drumuri ea nu se împacă
Şi să înveţe gura cum să tacă,
Doar sărutarea ţi-a fost ca idee.

Credeam în iarna asta cu uitare,
Zăpada ei că va scăpa de sare
Şi lacrimile vor avea doar apă,

Dar mereu, Doamne, mă scoţi la lumină,
Ca dragostea de ea iar să înceapă
Şi să-mi port Crucea către-o nouă vină.

22.11
Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: