O seară magică

Ludwig van Beethoven – pictură de Joseph Karl Stieler (1820)

de Mircea MICLE

În seara zilei de 1 octombrie – Ziua Internaţională a Muzicii – am avut parte de o manifestare culturală deosebită, desfăşurată sub mottoul celebrului poet Ioan Alexandru: „Ascultând muzica lui Beethoven ai certitudinea că Dumnezeu există”. Evenimentul a avut loc în sala multifuncţională a Complexului Astronomic – instituţie de elită a oraşului nostru, renumită în ţară şi nu numai. Este vorba de o audiţie-vizionare cu proiecţii de pe DVD a concertului vocal-simfonic cu celebra parte din Simfonia nr. 9 de Ludwig van Beethoven (titanul din Bonn) ODA BUCURIEI, care este şi imnul Uniunii Europene, în trei ipostaze interpretative, una mai minunată decât cealaltă. Organizatorii manifestării au fost: instituţia gazdă, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” şi, nu în ultimul rând, neobositul actor, recitator şi mare meloman Paul Antoniu. Acesta a fost şi prezentatorul foarte doct al spectacolului, prezentând, atât la început, cât şi pe parcurs, piesele cu care ne-a delectat, compozitorul, interpreţii şi dirijorii celebri. Vorbind despre genialul compozitor Ludwig van Beethoven, a reamintit, printre altele, că acesta a compus nouă simfonii, a zecea fiind neterminată, 32 de sonate pentru pian, două romanţe pentru vioară şi orchestră ş.a. Partener media a fost cotidianul „Graiul Maramureşului” care a făcut o popularizare intensă evenimentului, dovadă sala plină.

Programul a debutat cu Fantezie pentru pian, cor şi orchestră în do major, într-o interpretare de excepţie a celebrei orchestre şi corului Filarmonicii berlineze, la pian cu virtuozul maestru Maurizio Pollini, sub bagheta marelui dirijor italian Claudio Abbado.

A urmat celebra lucrare vocal-simfonică Oda bucuriei, pe care am ascultat-o copleşiţi de grandoare, fiind interpretată magistral de impresionantul cor compus din incredibilul număr de zece mii (cred că nu s-a mai pomenit aşa ceva în istoria de milenii a muzicii) de corişti japonezi, care au cântat da capo al fine în limba germană, sub bagheta celebrului dirijor japonez Yutaka Sado. Se remarcă strofa a treia, mai puţin cunoscută, a poemului lui Fr. Schiller, poem pe care este scrisă muzica Odei bucuriei: „Cine a avut norocul / De prieteni buni să dea / Cine ştie ce-i iubirea / Lângă noi cântând să stea”.

A urmat a treia ipostază a coralei beethoveniene, în interpretatrea de excepţie a corului şi a Filarmonicii din Berlin, cu Claudio Abbado la pupitrul dirijoral. Această tripletă beethoveniană reprezintă un unicat în viaţa concertistică actuală şi a impresionat profund şi agreabil auditoriul de elită prezent la eveniment.

Audiţiei i-a urmat o „Visare prin pulberea de stele”, spre care ne-am înălţat pe aripile divinei muzici ascultate. În visarea-plimbare pe bolta celestă am fost conduşi de către eruditul prof. Ioan Bob, care ne-a explicat într-un mod foarte plăcut, inteligibil şi documentat, bolta cerească aşa cum se vede din Baia Mare şi din alte puncte ale globului, cu: steaua polară, cele două Urse, mare şi mică, constelaţii celebre, inclusiv cele zodiacale, planete, ecuatorul, meridiane şi multe altele. Domnia sa a deplâns cu amărăciune faptul că băimărenii nu prea vizitează această foarte valoroasă şi deosebit de instructivă instituţie. O fac în cel mai mare număr sătmărenii şi turişti din alte judeţe ale ţării. Ce fac şcolile băimărene care au avut şi olimpici la astronomie? Este păcat, mai ales că Baia Mare, încă din 1969, este primul şi printre puţinele oraşe care au planetarii şi posedă cea mai modernă şi de ultimă generaţie aparatură din lume.

Am trăit o seară deosebit de plăcută, care ne-a lăsat amintiri de neuitat. Le mulţumim din suflet organizatorilor şi prezentatorilor pentru acest foarte reuşit spectacol, sfătuindu-i să repete prezentarea acestui minunat program, spre încântarea şi a altor iubitori de muzică pământească şi cerească.