Ciudăţenii băimărene (Minicronica unui meloman)

paul-antoniu

MOTTOURI: „O bucurie trăită de unul singur nu-i nicio… bucurie!” (PAUL Antoniu)
„Nu există nimic mai frumos pe lume decât, prin muzică, să te apropii
de Dumnezeu şi să-I răsfrângi lumina asupra
semenilor” (Ludwig van BEETHOVEN)

de PAUL Antoniu
(paul.antoniu@yahoo.ro)

De fapt, este o minicronică la un eveniment muzical-cultural pe care l-am dedicat, în primul rând, melomanilor cinefili din urbea noastră, gândindu-mă, cu amărăciune, la bietul cinematograf „Dacia”, care e pe ducă (am fost doar doi spectatori la un film românesc mult apreciat şi premiat la un festival internaţional), iar filmele de la televizor, vai şi-amar de capul lor. Onoare excepțiilor rarissime! Evenimentul de care vorbeam s-a desfăşurat timp de patru după-amiezi, între 14-17 septembrie 2015, sub egida Bibliotecii „Petre Dulfu” (director dr. Teodor Ardelean), mereu gazdă primitoare a celor mai importante evenimente cultural-artistice oferite cu generozitate tuturor băimărenilor, celor dornici să-şi înflorească sufletele cu tot ce se petrece mai frumos ACOLO, în acea Catedrală, precum ne este drag s-o numim, căci pe altarul ei candela adevăratei culturi se mistuie necontenit pentru toţi cei dornici, cu pioşenie, să-i calce pragul.

În cadrul programului desfăşurat în perioada amintită, sub genericul „Zilele cinefilului meloman”, am propus (din filmoteca personală) proiecţia a patru filme-capodopere din cinematografia mondială („Amadeus”, cu opt premii Oscar, şi „Simfonia iubirii”, inspirat din viaţa şi creaţia lui L. van Beethoven), şi cea autohtonă („Ciprian Porumbescu” şi „Darclée”). Evenimentul în sine l-am dedicat, în primul rînd, iubitorilor Marii muzici, pe care uneori (mai nou, tot mai des) îi putem vedea cum îi aplaudă frenetic pe artişti slujitori ai genului, care ne mai onorează cu prezenţa pe la diferite manifestări mai mult sau mai puţin cultural-artistice, când pe scenele din pieţe (mai ales…) fac legea acele „vedete” care scot pe gură istericale şi ne poruncesc cu insistenţă să… „ridicaţi mânuţeleee, hai, suuus de tooot…”, penibilul prestației lor atingând cote maxime, pentru că „asta se cere”!

Acum, eu o iau pe scurtătură şi, dezamăgit, zic: programul „Zilele cinefilului meloman” a fost un răsunător… eșec, pentru mine în primul rând, pentru că eu, naivul, am pus totul la cale, începând cu obţinerea aprobărilor (fără probleme…), până la împânzirea urbei cu afişe pe la instituțiile administrative, vitrinele librăriilor, instituţii de cultură, anunțuri în presă, ba chiar şi promovarea în biserici, în zi de duminică, de către câţiva cucernici preoţi, buni prieteni. Cu toate acestea, la toate proiecţiile, participarea a fost între opt şi zece melomani/seară. Tot cu acest prilej, le-am oferit, celor interesaţi, şi câteva exemplare din volumul recent apărut – „Zodiile lui Orfeu. O istorie sentimentală a muzicii universale” (200 de biografii şi mari evenimente muzicale, în 860 de pagini/1kg). „Preţul benevol” – am scris cu litere groase pe un bilet aşezat la vedere. Tot la vedere era şi o butelie cu vin roşu, din care să se servească (benevol…) toţi cei care îmi vor onora oferta. Interesul stârnit a fost unul peste aşteptări: un volum – pe bani! – a ajuns la o familie (doi părinţi şi o fetiţă preşcolară) de sinceri melomani, pe un colaborator l-am cadorisit cu un volum, iar un alt volum a ajuns la un „cineva” (așa mi s-a recomandat) care, în prealabil m-a atenţionat: „Dacă preţu-i benevol, atunci eu, uite, renunţ la berica-porţia de azi şi cu banii economisiţi îţi cumpăr volumul, maestre. OK? „Fie”, i-am zis. La locul indicat, pe şest, mi-a strecurat 2 (doi) lei, costul unei jumătăţi de berică. „Fie”, mi-am zis, frecându-mi, de barba încărunţită, bancnotuţele verzi.

La final, doresc să subliniez (cu roşu!) faptul că: pentru aceste „ciudăţenii” băimărene, cu autori anonimi, eu nu arăt cu degetul spre nimeni. Să fie clar! Eventual, doar spre mine ar trebui, pentru că, în naivitatea mea, prea m-am considerat un… cineva în oraşul nostru. Vacs Albina!

P.S: Până una-alta, mari speranţe îmi pun în efectul benefic al Apelului Naţional pentru Cultură lansat (inspiraţie divină?) în aceste zile [n.r.: anul 2015] de către D-l primar Cătălin Cherecheș, celui care, noi băimărenii, s-ar cuveni să-i oferim un loc de cinste în casa de dinainte a sufletelor noastre şi, clipă de clipă, să-i fim alături în zbaterea Domniei Sale pentru ca, peste câţiva ani, oraşul nostru să devină capitala culturală a Europei. Luaţi-mă şi pe mine în echipă. Vă rog frumos! Doamne, ajută-ne!

Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: