Douăzeci şi patru al lui februarie

(NOI)

 

constantin-mindruta

de Constantin MÎNDRUŢĂ

De ce e viaţa tristă şi nu gândim la noi?
Aş vrea să mă cunoaşteţi, dar n-o să apucaţi,
Sunt ani şi ani de zile, dar nu o să aflaţi
Cum ochii-şi pierd privirea şi vor rămâne goi.

Iubirea-n lumea asta înseamnă amândoi,
Care mai au şi suflet, cu inima-mpăcaţi,
Nu poţi să-mi ştergi un zâmbet, nu mai avem nici fraţi
Şi din a fi-mpreună, ai pus un minus doi.

Când inima ţi-e minte şi ştii să faci doar bine,
Iubirea pentru tine, atât cât se cuvine,
Va fi izvorul vieţii nu numai pentru noi,

Că nu moare speranţa din câte-s pământeşti,
Măcar în săptămână avem o zi de joi,
În care Dumnezeul te-nvaţă să iubeşti.

06.38
Reclame

One Response to Douăzeci şi patru al lui februarie

  1. JohnnyEm spune:

    A republicat asta pe Biblioteca Cronopedia.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: