Deformarea și formarea realității

foto_alexandru-plesea

de Alexandru PLEŞEA

Omul a fost și este supus unor programe care se înscriu în perioada copilăriei. Acestea cresc odată cu omul și sunt realimentate de fiecare dată când le folosește. Ele contribuie la dezvoltarea personalității omului, a atitudinilor de vorbire, ascultare, înțelegere, interese, hobbyuri. Ele nu sunt omul, ele doar îl ajută sau nu pe om prin călătoria vieții.

Deformarea realității este procesul de identificare cu exteriorul efemer.
Omul nonidentificat este omul liber, care acționează din el, nefiind supus constrângerilor exterioare.

Formarea realității este procesul de înțelegere de sine, a conjuncturilor, a schimbării sau eliminării programelor și atitudinilor obișnuite, a identificării cu sufletul, și nu cu exteriorul.

În cazurile actuale de viață, să presupunem că la o masă mai mulți prieteni stau de vorbă. Unul dintre ei vorbește despre lucrurile frumoase care i s-au întâmplat în ultima vreme, iar ceilalți ascultă. Deformarea vine când ceilalți vor răspunde din obișnuințe mintale, verbale sau de atitudine, iar formarea realității vine când ei fac separarea între cazul de față și cele anterioare, când pot fi oprite obișnuințele și comportamentul similar, când apar empatia, ajutorul, compasiunea, înțelegerea, nonjudecata și iubirea între cei care ascultă și cei care vorbesc.

Astfel, omul este captiv în obișnuințe, în programe, sub care își operează viața.
Nonidentificarea este procesul prin care omul desfășoară activitatea sufletului, nu a obișnuințelor. Sufletul fiind cel care animă trupul, și nu trupul sufletul.

Cu toate acestea, Socrate zicea „Nu poti vindeca trupu, fără să vindeci sufletul”, iar în acest mod toate metodele de terapie, alimentație, diete, vindecări naturiste, homeopate și multe altele sunt ajutătoare doar trupului și programelor acestuia.

Vindecarea sufletului duce spre formarea realității. El poate fi ajutat prin generozitate, sinceritate, sârguință, acceptare, empatie, solitudine, răbdare, iertare, atenție, calm.

Întrebarea trupului ar veni imediat: La ce ne-ar fi bine să ne ajutăm sufletul, când toate poftele și plăcerile sunt aici, acum? Ei bine, dragii mei, toate scripturile și manuscrisele lăsate moștenire din toate cele șapte religii și culturi ale pământului spun acest lucru, pe care Aristotel le-a concluzionat spunând : „Nouă ne este bine uneori, iar zeului întotdeauna”.

Formarea și deformarea realității sunt principii și concepte. Ele nu sunt cu nimic mai prejos decât o farfurie de mămăligă cu brânză. Atitudinea interioară a omului este fie prietenul său, dacă știe că o are, fie dușmanul său, dacă nu știe că o are. Astfel, obișnuințele deformează, iar răbdarea și creația momentului formează realitatea.

Omul care va cauta să-și formeze singur realitatea va merge împotriva curentului. Nefiind agregat în condiția obișnuințelor comune, el va fi atent atât la sine însuși, cât și la evenimentele exterioare, simultan. În acest mod, poate dobândi în interior, și nu în exterior.

Alexandru Plesea_logo

Splaiul Unirii 5
București 030121
ROMÂNIA
Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: