Douăzeci şi şase al lui februarie

(E cale pentru bine)

 

constantin-mindruta

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Nu mai poţi sinceră să fii că ţi-e ruşine
Şi ai să minţi, dar cine te mai crede?
Vorbesc c-un ochi, dar nu vrea şi te vede,
Nu fă ce vrei, că ai rămas cu mine.

Ce-nseamnă a fi om în ţări străine?
Un loc de naştere te mai prevede?
Sunt trei fraţi iezi ai unei biete iede,
Doamne, ajut-o, poate îşi revine!

Eu nu mai plâng, că nu mai am de ce,
Ea, poate că trăieşte cu orice,
Dar dă-i din Duhul Sfânt înc-o sfinţire,

Că trece timpul şi ne chemi la Tine
Şi n-am iubit cât este de iubire,
Că am să merg pe calea doar spre bine.

07.20
Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: