Păduri sălbatice de dor

viorel-serban

de Viorel ŞERBAN

Cum zac aşa, în braţe de linişte,
Peste-amintiri ninge cu fulgi albaştri.
Roiul gândurilor mă urmăreşte-ntruna.
În ochi mi te-nchid,
Să te visez cum erai.

Am cunoscut atâtea ore
Ce îşi plângeau norocul,
Tăinuit pustiu,
Adânci cum e trecutul!…
Nimic nu m-atinge,
Nimic nu mă stinge!
Totu-i şuvoi ne-ntrerupt,
Torent năvalnic de izvoare.

În ţara cu focuri aprinse din dragoste,
Adesea poposesc, Călător neştiut,
Trubadur sub geamul dorinţei.
Nopţile mele nebune,
Zilele mele născute din întrebări,
Pe ţărmul ispitei curg valuri deşarte.
Braţele noastre nu mai strâng la piept,
Păduri sălbatice de dor…

Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: