Cum zac aşa, în braţe de linişte,
Peste-amintiri ninge cu fulgi albaştri.
Roiul gândurilor mă urmăreşte-ntruna.
În ochi mi te-nchid,
Să te visez cum erai.
Am cunoscut atâtea ore
Ce îşi plângeau norocul,
Tăinuit pustiu,
Adânci cum e trecutul!…
Nimic nu m-atinge,
Nimic nu mă stinge!
Totu-i şuvoi ne-ntrerupt,
Torent năvalnic de izvoare.
În ţara cu focuri aprinse din dragoste,
Adesea poposesc, Călător neştiut,
Trubadur sub geamul dorinţei.
Nopţile mele nebune,
Zilele mele născute din întrebări,
Pe ţărmul ispitei curg valuri deşarte.
Braţele noastre nu mai strâng la piept,
Păduri sălbatice de dor…
This entry was posted on Sâmbătă, 4 martie 2017 at 8:54 pm and is filed under Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
e-Bibliotheca septentrionalis 