Pilaf cu ciuperci

ciuperci_foto_livia-grigor

de Gălușcă POLONIC

Rețeta de bază este de post, dar se poate simplu transforma într-una de dulce. Pe de altă parte, oricare variantă poate constitui singură ceea ce se numește „felul doi” sau poate fi garnitură la preparate din carne (șnițel, fripturi, rasoluri).
Cea prezentată aici este o rețetă moștenire de familie, făcută întotdeauna „după ochi”. În consecință, indicăm alimentele necesare, însă cantitățile rămân la estimarea bucătăresei, potrivit experienței și gustului ei.
La rețeta pe care o dăm aici, duhul mâncării îl face orezul prăjit în sec, iar la varianta de dulce, el împreună cu laptele.
Sigur, prepararea merge, în liniile principale, după alte rețete, fiecare prezentându-se cu câte-o inovație. Așa și aceasta. Nu avem pretenție de originalitate.

Ingrediente

pentru varianta de post: ciuperci, orez, ceapă, pătrunjel verde, ulei, sare, piper (facultativ);
pentru varianta de frupt: produsele de mai sus plus lapte.

Modul de preparare

Tocăm ceapa sau, mai bine, o radem pe o răzătoare cu ochiuri fine, o punem într-o cratiță cu ulei, o sărăm și o călim. Când e gata, o mutăm pe un ochi de aragaz fără foc și ne ocupăm de ciuperci.

Ciupercile pot fi proaspete sau din conservă. Primele scad mult, celelalte, deloc. Dacă avem proaspete, le curățăm și, cum vrem: le lăsăm întregi sau le tăiem. Le turnăm peste ceapă. Dacă credem că e nevoie, mai adăugăm sare și punem din nou cratița pe foc, amestecând din când în când. Ciupercile proaspete vor lăsa curând zeamă și trebuie fierte până când aceasta dispare și se ajunge iar la ulei. Dacă am optat pentru ciuperci din conservă, le vom pune cu zeama lor cu tot, dar poate că nu vor mai trebui sărate. (Cu ciuperci uscate nu am încercat, probabil trebuie hidratate în prealabil.)

Alegem orez de calitate, ca să nu trebuiască spălat. E bine să aibă bob mare. Nu trebuie mult (două-trei linguri), luând în considerare faptul că ia proporții la fiert și nu e bine să predomine masiv orezul (dar tot predomină, că de-aia e pilaf). În timp ce ciupercile sânt pe foc, punem orezul într-o tigaie fără ulei sau altceva și îl prăjim așa, uscat (evident, pe alt ochi de aragaz), până vedem că boabele și-au schimbat ușor nuanța, s-au făcut mai mate și unele au devenit aurii, chiar un pic maronii. Amestecăm continuu – altfel, se arde.

Tocăm cât mai mărunt pătrunjelul.

Când ciupercile sânt bine scăzute, punem peste ele orezul prăjit, pătrunjelul (tot, sau păstrând o mică parte din el), iar dacă ne place, și piper, dar cu socoteală. Adăugăm apă – cel puțin de trei ori cantitatea de orez (de trei ori e regula oficială, însă, în practică, de obicei înghite mai multă apă) –, amestecăm și dăm la cuptor (până acum, tot ce s-a tratat termic s-a desfășurat pe plită). Controlăm destul de des, ca nu cumva să scadă prea tare apa și, dacă se întâmplă așa ceva, să o suplimentăm la timp.

Când orezul e fiert, în sfârșit, mâncarea se numește pilaf. La servire, putem presăra pe deasupra niște pătrunjel negătit.

La varianta de dulce, totul se desfășoară ca în descrierea de mai sus, dar, la final, mai facem o mișcare, și anume, adăugăm o lingură-două de lapte fierbinte (lingură – nu polonic!) și mai lăsăm două, maxim trei minute pilaful la cuptor.

Anunțuri

One Response to Pilaf cu ciuperci

  1. JohnnyEm spune:

    A republicat asta pe Cronopedia.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: