Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVI (2017), nr. 344 (16-28 februarie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Dumnezeu e viu!
SfTreime_Rubliov
La sfârșitul veacului al XIX-lea, un filosof german, Nietzsche, declara că „Dumnezeu a murit!” Pur și simplu. Considera credința oamenilor drept viața lui Dumnezeu. Vedea necredința din jurul lui și trăgea concluzia că Dumnezeu a dispărut odată cu credința oamenilor. Oricum, zicea el, omul este din fire o ființă religioasă, sentimentul religios este înnăscut în om. Ca atare, în locul lui Dumnezeu trebuie pus altceva în sufletul omului. Cel mai potrivit ar fi tot omul, adică omul să fie dumnezeul omului. Ciudată teorie! Ea a fost preluată mai târziu de fasciști, care au considerat că cel mai bine în locul lui Dumnezeu ar putea să stea supraomul, și acela nu poate fi altul decât omul de rasă ariană, germanul. Drept urmare, toate celelalte rase umane trebuie să dispară, pentru a face loc, spațiu vital, rasei superioare a germanilor. De aici, al Doilea Război Mondial, cu toate nenorocirile și atrocitățile pe care le știm.
Teoria lui Nietzsche circulă și azi în apus și este alimentată sistematic de un anumit context caracterizat prin secetă religioasă, spirituală, prin imoralitate, prin apariția a tot felul de deviații morale. Bisericile – locașuri de cult – au devenit muzee și săli de spectacole; bisericile ca instituții au mutat în mod evident și nejustificat accentul de pe comunitate pe instituție; omul s-a îndepărtat tot mai mult de valorile moral-religioase creștine, care au caracterizat Europa două milenii; alte religii și sisteme religios-morale iau locul celor creștine.
Din păcate, această boală a Apusului se întinde ca râia și spre Răsărit, spre sud-estul european, cuprinzând și țara noastră. Dumnezeu nu a murit și nu va muri niciodată. El este izvorul vieții, mai presus de timp și de spațiu. El va exista, indiferent dacă noi vom crede sau nu în El. Dacă credința noastră în Dumnezeu se surpă, noi suntem perdanții, noi Îl pierdem pe Dumnezeu, nu El ne pierde pe noi.
O scurtă analiză a situației ne-ar ajuta pe fiecare să tragem o concluzie și să vedem în ce măsură Dumnezeu este viu sau a „murit” în propriul nostru suflet și să luăm măsurile ce se impun.
foto_Attila Hajos_2În sufletul nostru am introdus și alți dumnezei? Din păcate, da! Câți dintre noi ne sacrificăm timpul, viața, eforturile pentru a acumula cât mai multă avere, putere sau plăcere, indiferent sub ce formă sau ambalaj le obținem? Uitați-vă duminică dimineața în cârciumi și le vedeți pline; uitați-vă pe stadioane și le vedeți arhipline; uitați-vă în piețe și târguri și le vedeți gemând de lume; uitați-vă în biserici și le vedeți goale! Ne trezim, dacă ne mai trezim, la sfârșitul vieții, că am rătăcit zeci de ani și n-am făcut nimic pentru mântuirea sufletului nostru! Ne închinăm noi și la alți dumnezei? Din păcate, da! Uităm zile sau luni sau chiar ani să facem semnul Sfintei Cruci, ba unii dintre noi nici nu mai știm să facem acest semn sau îl facem incorect. În schimb, ne închinăm diavolului de dimineața până seara și de seara până dimineața, ca să obținem ceea ce este ilegal și imoral, pentru o clipă de plăcere, de putere, de avere. Pentru „plăcerea” oferită de alcool, de tutun, de droguri, distrugem chipul lui Dumnezeu din noi și ne semnăm condamnarea la moarte! Din păcate! Luăm noi numele lui Dumnezeu în deșert? Din păcate, da! Nu e nevoie să faceți eforturi, fiindcă auziți la tot pasul creștini de-ai noștri înjurând de Dumnezeu, de Hristos, de Maica Domnului, de Cruce, de Biserică, de tot ce e sfânt în cer și pe pământ! Mai poate un asemenea om să spună că-L poartă pe Dumnezeu în suflet? Din păcate, nu!
Mai respectăm noi zilele de sărbătoare? Uitați-vă pe câmp, în fabrici, în instituții de tot felul, în magazine și veți vedea că în duminici și sărbători este activitatea cea mai intensă, producția cea mai mare, vânzările cele mai multe. Creștin de-al nostru, botezat în numele Sfintei Treimi, șade tolănit la umbră o săptămână, iar duminica merge la cosit; mai trândăvește o săptămână, și în duminica următoare adună fânul; mai odihnește o săptămână, și în altă duminică transportă fânul acasă! Din păcate, asta-i realitatea! Ne cinstim părinții? Din păcate, mulți, foarte mulți, nu! Sunt bătrâni singuri, bolnavi, părăsiți de copii; sunt bătrâni bătuți și alungați de copii, duși la aziluri, fiindcă nu mai au loc în casă; sunt garduri înalte și zdravene între părinți și copii! Și asta în familii de creștini! Ucidem? Din păcate, da! Ucidem trupurile. Ascultați buletinele de știri și aflați câte crime îngrozitoare se fac în fiecare zi, câte avorturi știute și neștiute!
televizorUcidem sufletele, prin tot felul de filme, emisiuni, publicații pornografice, muzică satanică, religii ale tenebrelor, ateism și indiferentism religios. Din păcate, asta-i situația! Desfrânăm? Dumnezeule! Cei din Sodoma și Gomora erau niște puști pe lângă noi, cei de azi. Tot felul grupuri și grupulețe, practicante ale unui gen de desfrâu cum nu s-a mai pomenit în istorie, pretind recunoașterea lor legală, egalitate în drepturi cu lumea normală. Dacă ne-ar fi proorocit cineva despre acestea în urmă cu câteva sute de ani, am fi crezut că numai în vremurile apocaliptice se pot întâmpla astfel de fapte. Din păcate, am ajuns să le trăim! Furăm? Din păcate, da! Micile găinării au ajuns treabă pentru copiii neînțărcați. Hoții au progresat mult. Unii sunt de-a dreptul savanți, fiind în stare de inginerii tehnice de mare finețe, care pot să le umple conturile într-o clipă cu bani sustrași din buzunarele unor oameni aflați la mii de kilometri depărtare. Alții fură munca de ani a altora, concretizată în cărți, studii și articole, prin două-trei butonări ale calculatorului. Alții au ajuns oameni de stat, care fac legi pentru semeni, care-i judecă și-i condamnă pe semenii lor. Uitați-vă la televizor și veți vedea pe unii dintre ei cum se laudă cu sumele astronomice pe care le-au furat, ori îi acuză pe „colegi” că au furat mai mult decât ei! Din păcate, asta-i realitatea!
Jurăm strâmb? Dumnezeule sfinte! Dacă toate piesele din dosare ar spune povestea lor, ne-am îngrozi. Dacă toți împricinații și martorii ar spune adevărul în cauzele în care au depus mărturie, am înnebuni. Când găsim procurori care își sfătuiesc clienții să nu recunoască adevărul, ci să mintă, ce să mai vorbim de omul simplu! Poftim bunurile altuia? Se mai pune problema? Zeci de ani, uneori generații la rând se judecă pentru o palmă de pământ, pentru câțiva lei. Se falsifică documente și te trezești peste noapte că pământul tău nu mai este al tău, casa ta nu mai este a ta, iar câteodată… nici chiar femeia ta nu mai este a ta!
Am încercat să conturez un ciob din realitatea socială în care trăim, tocmai pentru a vă da Dumneavoastră prilej de meditație, de analiză a propriei vieți, a propriului comportament. Credeți că în această lume atât de pervertită mai are loc Dumnezeu? Dacă în sufletul și comportarea Dumneavoastră găsiți ceva care e menționat mai sus, sau ceva asemănător, încercați să faceți ordine și curățenie. E Postul Sfintelor Paști, prilej fericit, în care creștinul se spovedește, se împărtășește și-I face loc lui Hristos în sufletul lui.
Dumnezeu n-a murit! Dumnezeu trăiește și va trăi în vecii vecilor. În măsura în care vom alunga din sufletul nostru dumnezeii străini, dintre care unii sunt menționați mai sus, vom face curățenie acolo și loc pentru Dumnezeu și vom trăi și noi cu El în veci. Așa să ne ajute Dumnezeu!

*

Sfaturi părintești. Din cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea Împărăției, mai spicuim:

Rastignirea_RubliovCRINUL DE PE CRUCE. Era ascuns în neamul acesta un mare destin: Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută. Trebuia, era scris în istoria nevăzută, ca, la plinirea vremii, să răsară între oameni crinul neamului omenesc: Sfânta Fecioară, Maica Domnului. Trebuia re-crearea acestei zidiri, povârnită iremediabil spre plata păcatului, spre neîndurata moarte. Prin poporul iudeu era prevăzută era creştină, cea din urmă strădanie a lui Dumnezeu în persoană, cea din urmă dintre măsurile ce mai rămâneau. Singura rezolvare, care face viaţa neamurilor cu putinţă, nu află între iudei decât fapta cea mai ucigaşă a lor, cea din curtea lui Pilat şi de pe dealul Căpăţânii.
Crinul Bunei Vestiri, pe care dragostea L-a coborât din Cer între oameni, iudeii-L răstigniră pe cruce. Cu fapta aceasta ucigaşă, ei ieşiră din destinul lor, pentru care ostenise Dumnezeu cu ei atâta amar de vreme, şi-şi băgară neamul sub roţile blestemului. De aceea: „Fiii lui Israil vor rămâne fără rege, fără căpetenie, fără jertfă, fără stâlp de aducere-aminte, fără serafimi. După aceea fiii lui Israil se vor întoarce la credinţă, iar la sfârşitul zilelor celor de pe urmă se vor apropia cu înfricoşare de Domnul şi de bunătatea Lui”. Până la plinirea vremii atârnă peste ei blestemul pe care şi l-au cerut în curtea lui Pilat: „Sângele Lui asupra noastră şi asupra feciorilor noştri”!
De aceea sunt urâţi de toate neamurile – că ăsta e ponosul blestemului, pe care singuri şi l-au cerut peste urmaşi. Blestemul acesta îi zoreşte să ia în braţe pe toţi antihriştii vremurilor, până la cel mai de pe urmă, pe care şi-l vor pune rege. Le va sosi şi vremea aceea mult dorită, dar chiar pentru ei ivirea antihriştilor e un destin blestemat. Când se vor convinge de aceasta, vor veni înfricoşaţi la credinţa creştină.
Deci, până la capătul zilelor, când se vor întoarce şi ei, moştenirea lor este a noastră, a noului Israil, a neamurilor creştine. Până atunci pentru ei sângele lui Iisus e blestem şi mânie. Pentru noi sângele lui Hristos, dimpotrivă, e izbăvirea de mânie. Dovada celei mai mari iubiri de oameni – trecerea Mântuitorului pentru noi prin moarte – are putere de mântuire pentru cei ce-o primesc şi are faţă de osândă pentru cei ce nu vor s-o primească. Unii stau sub dar, alţii sub sabie.
În toată lumea lui Dumnezeu nu este altă predică mai puternică, decât a Sfântului răstignit de ură şi Care-Și iartă ucigaşii. Asta dovedeşte ceva atotputernic şi rar: desăvârşirea. Ei n-au înţeles că de aceea petrec acele „zile fără număr”, zile de foamete: „Nu foamete de pâine şi nu sete de apă, ci de auzit cuvintele Domnului. Şi ei se vor clătina de la o mare până la cealaltă şi de la Miazănoapte la Răsărit şi vor cutreiera pământul, căutând cuvântul Domnului, dar nu-l vor afla”1. Asta-i foametea lor de mii de ani: Dumnezeu nu le mai vorbeşte !… Toată tragedia acestui popor, ce se vrăjmăşeşte de moarte cu Iisus Hristos, e o mare lecţie a lui Dumnezeu, pe care o arată neamurilor creştine până la sfârşitul zilelor. Istoria se va repeta cu oricare dintre neamurile care vor face ce-au făcut ei. Aceleaşi fapte aduc aceleaşi urmări, deci pricinuiesc aceeaşi istorie; pentru asta nu trebuie să fii prooroc deloc.

*

File de jurnal – 9 dec. 1981. Din Bârda, sunt câțiva cetățeni cu căruțe, care cară var de la cuptoarele din Șiroca în satele de câmpie. De asemenea, se duc uneori și cu fructe. Cumpără, în schimb, porumb. Azi se întoarse Lasculescu Sabin cu căruța goală. Nimeni nu a vrut să dea porumb, de teamă să nu fie descoperiți că au rezerve și să li se confiște apoi. Singurii pentru care câmpenii ar mai risca sunt cei care se duc cu brânză. Este foarte avantajos, dându-se o baniță de porumb pe 2 kg de brânză. În mod obișnuit, o baniță de boabe ajunge la 160-180 de lei.
Pleacă șiruri-șiruri dimineața bârdenii la cooperativa din Bobaița să cumpere rația ce li se cuvine de zahăr, ulei, făină și pâine. Vin seara lihniți de foame, de oboseală, degerați de frig și umiliți. Azi au spart geamurile la cooperativă, s-au bătut, a anchetat miliția (…).
coada la alimenteÎn oraș am fost azi. S-au dat la cei fără cartele numai batoane și franzeluțe de 1,20 lei/buc. Mama a stat de zece ori la coadă și a luat zece franzeluțe și zece batoane. Noroc că am găsit benzină. Mi-am umplut și canistra, și rezervorul. Acum vreau să-mi fac și rezervă un butoi de o sută litri de benzină. Se aude că de la 1 ian. încolo se va da o anumită cotă cu 15 lei litrul.
Am primit azi o ilustrată de la prietenul meu, Dan-Ilie Ciobotea, doctorand la Geneva.
Seara am ascultat la radio piesa de teatru Menajera de Al. Sever. Tulburătoare și plină de adevăruri. Nu știu cum a trecut de cenzură. Doamne, dar de câte ori și câți dintre noi nu ne vindem aproapele din frică, interes, sete de răzbunare sau de parvenire, iar alteori doar din lașitate. Descoperim abia după aceea, când vedem urmările, că aproapele acela era sau trebuia să fie marea și adevărata noastră iubire, tot ceea ce aveam mai scump în însăși ființa noastră. Și ce poate fi mai frumos, mai sublim în om decât dragostea, cinstea, demnitatea, sinceritatea. Decăderea o aruncăm, de obicei, pe seama unui anumit context, unei anumite concurențe de factori, care ne-au determinat, ne-au obligat să acceptăm starea respectivă de cozi de topor. Poate să fie și adevărat, poate să nu fie. Când te izbești la orice pas de tot felul de obstacole, când toate leprele trec înainte cu rânjetul pe buze și li se deschid ușile, când ți se năruie visele, speranțele, bucuriile și anii, fără nici o șansă de realizare, totul fiind condiționat de un simplu „da” (…), ar părea că pe undeva s-ar găsi un sâmbure de dreptate justificativă. La început totul pare simplu, ușor, fără mustrări de conștiință, mai cu seamă când totul se situează în spatele unui paravan, care se numește patriotism sau patriotardism! Ca la orice viciu, dacă ai făcut începutul, e greu să te mai oprești. Cu cât interesele îți devin mai mari, cu atât și decăderea ajunge mai adâncă, până când sinuciderea profesorului din piesa din seara aceasta devine ceva necesar. Sinuciderea naturală, reală, vine în cazuri extrem de rare, mai degrabă vine pe nesimțite sinuciderea propriului „eu”, a propriei identități, omul de până mai ieri devenind doar un biet cadavru a doua zi, purtat încoace și încolo, fără voință, fără demnitate, fără omenie, doar cu instinctul animalic supradezvoltat în lupta pentru „existență”. Nu ne dăm seama de această sinucidere ușor; poate mult prea târziu o înțelegem, dar între timp ne obișnuim cu starea aceasta de cadavru îmbălsămat, așezat în pat căldicel, cu toate mijloacele de trai asigurate, cu pieptul plin de decorații și de alte tinichele, cu vilă, mașină și cu bani serioși puși de-o parte. Ne uităm pe gaura mormântului nostru, a cavoului acestuia, afară. Vedem pe amărâții zilei trudind pentru o coajă de pâine din greu, cu zdrențele pe haine și zbârciturile-n obraji. Întrebăm plictisiți, scârbiți, satisfăcuți de noi înșine și de propriile noastre straturi de slănină: „Cum, adică…, ăștia sunt oameni? Care va să zică, eu n-aș mai fi om, ci doar cadavru? Vedeți-vă, fraților, de treabă, probabil s-a făcut vreo confuzie pe undeva!” și astfel stăm mai departe în cavou, cadavre, victime ale propriei noastre mâini sau guri!
vaca_foto Amza JucanÎmi vine, totuși, în minte o istorioară, pe care mi-o spuneau ai mei mai demult. Străbunică-meu, moș Nicolae Pătrașcu, avea o vacă. O ducea în Bremăna dimineața și o lua seara. Zi de vară, soare, sete, uscătură, vaca păștea pe unde și ce putea. Ședea toată ziua nemulsă. Într-o zi a venit șarpele și a luat-o de uger. Ce era să facă? Dacă fugea, șarpele o mușca, înveninând-o mortal. Dacă ședea, șarpele o sugea, o ușura de lapte și o lăsa să pască mai departe. Și vaca, destul de înțeleaptă, a rămas. Șarpele a supt-o și a plecat. A doua zi la fel, a treia de asemenea. Se învățase șarpele la supt, se învățase vaca la muls. Când a observat moș Nicolae că vaca vine mereu mulsă, s-a pus la pândă. A găsit șarpele și l-a omorât. Se zice că atunci când a dat în el, s-a spart și a sărit laptele ca din pușcoace. Tocmai se săturase de supt.
Acum mă întreb dacă a fost, totuși, vinovată vaca, sau șarpele, sau moșul? E greu de spus, dacă privim prin prisma interesului fiecăruia. Și, totuși, vaca era a moșului și moșul trebuia să aibă grijă de ea, să n-o lase singură, s-o mulgă el la timpul potrivit și, în același timp, s-o apere de șarpe. Mda! Interesantă piesă de teatru, care dă de gândit!

*

Mi-e dor de tine, mamă! Se apropie 1 martie și 8 Martie, zilele în care sărbătorim mamele, surorile, fiicele, colegele noastre, într-un cuvânt, Femeia. Socotim foarte potrivită pentru acest moment o poezie a regretatului poet Grigore Vieru, cu acest titlu:

grigore-vieru

Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o samă,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mamă!

Măicuța mea: grădina
Cu flori, cu nuci și mere,
A ochilor lumină,
Văzduhul gurii mele!

Măicuțo, tu: vecie,
Nemuritoare carte
De dor și omenie
Și cântec fără moarte!

Vânt hulpav pom cuprinde
Și frunza o destramă.
Mi-e dor de-a tale brațe,
Mi-e dor de tine, mamă!

Tot cască leul iernii
Cu vifore în coamă.
Mi-e dor de vorba-ți caldă,
Mi-e dor de tine, mamă!

O stea mi-atinge fața,
Ori poate-a ta năframă.
Sunt alb, bătrân aproape,
Mi-e dor de tine, mamă!

*

Pan Izverna. Un autentic romantic. Am descoperit în revista „Viața medicală” (nr. 17, 25 apr. 2014) un articol semnat de Doamna Claudia Voiculescu, dedicat regretatului Pan Izverna (alias Pandele Tărăbâc), fiu al satului Malovăț. Redăm câteva fragmente:

Pan IzvernaPan Izverna a scris mult. Are 14 volume de versuri în diverse registre lirice. Predomină în ele fabulosul și mitologicul, peisajele de toamnă, registrul fantasticului, izvoarele folclorice îmbinate cu un stil livresc și intelectualist și o palidă formă de ermetism. Totul, cu sinceritate și adâncime. Dar în forul său intim era un autentic romantic, cu un temperament frământat, introspectiv, aspirând către imuabil. Etalează cât se poate de discret sentimentele sale intime, exprimându-le, totuși, într-un stil limpede și expresiv, sub forma unor meditații. Dau exemplu una dintre cele cinci variante ale rondelului intitulat Rondelul infernal (din volumul Rondelul tainelor): „O să plutim pe Acheron / Tu mim bufon și eu Mimante / Cu nimfele din Helicon / Tivilichii și aspirante // Canoanele cu Laocoon / Tantal, Sisif, Polidamante / Le-om prăvăli în Acheron / În uralii beligerante // Iar pe Cerber și Pluton / I-om înseta sub diamante / Și furiile-ntr-un furgon / Le-om otânji cu două boante… / O să plutim în Acheron…!”
Doar câteva din volumele de poezii publicate, pe care critica literară nu s-a înghesuit să le ia în seamă la timpul ieșirii lor de sub tipar, sunt Arhipelag de noapte, Cuaternar și Rondelul tainelor. Medicul-scriitor a lăsat în urma sa și volume de proză, cum ar fi Bătrânul anticar și alte proze, Epifaniile poetului și ale poeziei (Eseuri). Întotdeauna găsim în substratul lor un îndemn moralizator. Scrisul său poartă pecetea stilului simplu, fără înzorzonări inutile. (Va urma.)

*

Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Domnul Ioan-Cătălin Toncea din București: încă 1.000 de lei; Doamna Petruța Freund (Germania): 226 lei; Domnul Florea Mihai din București, fiu al satului Malovăț: 200 de lei; Doamna ing. Melania Caragioiudin St. Constant (Canada): 160 de lei; Domnul Ciobanu Ionuț-Elvis din Timișoara și Domnul Crăciunescu Constantin din Italia, fii ai satului Malovăț: câte 150 de lei; Domnișoara Michescu Cernica din Turnu Severin, fiică a satului Malovăț, Domnul Verdeș Gheorghe din New-York (SUA), Domnul Mihai Eugen din Săsenii Noi (BZ): câte 100 de lei; Doamna Cârligeanu Maria din Răușeni (BT): 80 de lei; Domnul Ghiță Dan din Puținei (MH), Doamna Caragiu Veronica din Turnu Severin, Doamna Nicolae Victoria din Turnu Severin, Domnul Turiță Laurențiu din Timișoara, fiu al satului Malovăț, Doamna Cârneci Mariana din Turnu Severin, Doamna prof. dr. Ana Călin din Galați: câte 50 de lei.
Domnul Surugiu N. Ion a achitat 50 de lei pentru contribuția de cult.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

paine_foto_Amza JucanÎn cursul lunii februarie, am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 2 febr. (Malovăț): 100 de pâini; 5 febr. (Bârda): 130 de pâini; 12 febr. (Malovăț): 140 de pâini; 19 febr. (Bârda): 140 de pâini; 26 febr. (Malovăț): 240 de pâini. Așadar, în februarie s-au donat 750 de pâini.
Copiilor li s-au donat și ciocolate.
Tot în cursul lunii februarie, am vândut enoriașilor noștri pâine la preț de producție, respectiv 0,60 lei/buc., astfel: 2 febr. (Malovăț): 200 de pâini; 5 febr. (Bârda): 620 de pâini; 12 febr. (Malovăț): 210 pâini; 19 febr. (Bârda): 660 de pâini; 26 febr. (Malovăț): 260 de pâini. Așadar, în luna februarie s-au vândut la preț de producție 1.950 de pâini.

*

Până la 28 februarie, am donat 308 exemplare din cartea Călăuză patristică. Încă îi mai așteptăm pe cei care n-au binevoit să se prezinte să și-o ridice până acum.

*

Părintele Sebastian-Cătălin Hogea din Albacete (Spania) și enoriașii parohiei sale au donat parohiei noastre 30 kg lapte praf și 60 kg cereale pentru copii de 1-6 ani. Rugăm pe cei care au copii cuprinși în această categorie de vârstă să vină la biserică să le oferim din aceste ajutoare. Încă mai avem din ele.
Mulțumim cordial Părintelui Hogea și enoriașilor săi pentru ajutorul dat!

*

bani_foto_Amza JucanPlăți. În cursul lunii februarie am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 1.620 de lei pentru cele 2.700 de pâini donate și vândute în luna februarie; 810 lei impozit; 418 lei protoieriei pentru imprimate, icoane și cărți; 400 de lei ajutor pentru Orodan Claudiu; 335 de lei hârtie de scris; 315 lei pentru colete; 250 de lei timbre poștale; 170 de lei cartușe și toner pentru imprimantă; 103 lei curentul; 70 de lei verificarea extinctoarelor; 50 de lei internetul și altele mai mici.

*

Publicații.
Observatorul_top_logo
În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: România turmentată, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXVII (2017), nr. 6830 (22 febr.), p. 5; Soluția rabinului, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXVII (2017), nr. 6831 (23 febr.), p. 3; Plagiatul – sport de performanță la români, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXVII (2017), nr. 6831 (23 febr.), p. 5; Oferta de carte – februarie, în revista „Argument”, Australia, 25 febr., ediție și on-line (argument@rexlibris.net); „Scrisoare pastorală” – 343, în „Observatorul”, Toronto (Canada), 26 febr. 2017, ediție și on-line (http://www.observatorul.com); în „Bibliotheca septentrionalis”, Baia Mare, 2017, 26 febr., ediție și on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/category/biserica); Scrisoare lui Eminescu (X), în „Omniscop”, Craiova, 2017, 27 febr., ediție on-line(http://www.omniscop.ro).
În revista „Armonii culturale” din data de 23 febr. 2017, Domnul George Stroia, redactorul-șef al publicației, face o amplă prezentare preotului Dvs., cu prilejul zilei sale de naștere (http://armoniiculturale.ro/category/aniversari).

*

Zâmbete.
Auzită de la o elevă, care se referea la un coleg: „Capul său în astă viață, n-a produs decât mătreață!”
Anunţ la intrarea într-un cimitir: „Cei care deţin locuri de veci sunt rugaţi să le ocupe până la sfârşitul lunii, altfel ele devin proprietatea statului”;
Mitropolitul Firmilian venise la o serbare, la seminarul din Craiova. În curte a stat de vorbă cu mama unui elev. Aceasta i-a spus: „Părinte, am vrut să-l fac doctor sau avocat, dar trebuiau mulți bani și eu sunt femeie săracă. Dacă n-am putut să-l fac om, măcar să-l fac popă!”
Din perlele politicienilor:
Becali„Eu am înțeles că vorbim de afaceriștii adevărați. Acest Cocoș e un papagal”; „A garanta proprietatea înseamnă a limita dreptul omului asupra proprietății lui”; „Nu vom face privatizare de dragul privatizării, ci din contră”; „Aveam prevăzute, pentru anul 2003, trei miliarde pentru deszăpezire. Dar a nins de zece miliarde”; „Statul nu cheltuie bani pe gratis”.

 *

Botezuri. Înmormântări.
În ziua de 25 februarie am oficiat Taina Sf. Botez pentru Ciobanu Antonia-Maria, fiica Domnului Ciobanu Ionuț-Elvis și a Doamnei Ciobanu Ionica-Alina din Timișoara. Să le trăiască!
În ziua de 21 februarie am oficiat slujba înmormântării pentru Ștefu Mihai (58 de ani) din Malovăț. Dumnezeu să-l ierte!

*

Spovediri. Împărtășiri. În zilele rânduite, au fost spovediți și împărtășiți, la biserică și acasă 15+55=70 de enoriași. Între ei a fost și un copil.

*

Excursii. În ziua de joi, 6 aprilie, organizăm o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Bârda – Malovăț – Motru – Târgu Jiu (muzeul) – Mânăstirea Lainici – Petroșani – Hațeg – Mânăstirea Prislop (mânăstirea, mormântul Părintelui Arsenie Boca) – Caransebeș (Mânăstirea Teiuș) – Mânăstirea Sf. Nectarie – Mânăstirea Piatra Scrisă – Orșova –Severin – Malovăț – Bârda. Costul e de 45 lei/pers. S-au înscris deja 26 de enoriași din Malovăț, Bârda, Turnu Severin și Malarișca. Mai primim înscrieri.

*

Apel către piromani.
incendiu vegetatie uscata
În ultima vreme au reînceput să ardă focurile clandestine în hotarul comunei noastre. Zile și nopți ard câmpii, livezi de pomi, vii și păduri. Asta se întâmplă în fiecare toamnă și primăvară. Nimeni nu știe cine aprinde focurile respective, dar nimeni nu se îndoiește că autorii acestor regretabile isprăvi sunt dintre noi, locuitori ai comunei. Nu știm ce interese îi călăuzește, nu știm câtă plăcere le face să vadă pârjolul cum distruge totul în calea sa și lasă hotarul îndoliat.
Domnul primar ing. Ion Michescu face apel la toți cei ce-și fac o distracție din aceste incendieri, la toți cei care declanșează focurile acestea necontrolate, să înceteze acest „sport” infracțional. Comuna noastră este una dintre primele din județ, în care se practică acest prăpăd.
primaria_MalovatPompierii au propus amendarea comunei noastre cu suma de 250 de milioane lei vechi, fiindcă nu se face educația cetățenilor în mod corespunzător. Având în vedere că avem datorii imense, o astfel de amendă ar fi o lovitură mortală ce s-ar da comunei noastre, și ea s-ar răsfrânge asupra tuturor cetățenilor comunei, fiindcă din impozitele și taxele lor trebuie plătită. Totodată, atenționează cu toată seriozitatea pe toți aceia care practică acest „sport”, unii cunoscuți sau doar bănuiți, că pot să aibă consecințe grave, care să le marcheze tot restul vieții, fie că e vorba de amenzi imense, fie de pușcărie. Ne alăturăm Domnului primar și adresăm aceeași rugăminte insistentă enoriașilor noștri să înceteze cu aceste incendieri fără noimă. Dacă nu vor înțelege, îi vom pune la blestem, deși nu vrem acest lucru.

*

Apel. Rugăm pe toți enoriașii parohiei noastre, tineri sau vârstnici, ca și pe oricare dintre credincioșii din afara parohiei, care au acces la internet și o adresă de e-mail, să ne comunice acea adresă și vor primi „Scrisoarea pastorală” și multe alte materiale ziditoare de suflet și de conștiință creștinească și românească. Totul e gratuit.

*

Colectă. Ca în fiecare an, la începutul Postului Mare, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române inițiază o colectă pentru Fondul Central Misionar. Din acel fond se susțin activitățile misionare, culturale, sociale și caritabile ale Bisericii. Orice donație pentru acest fond este binevenită.

*

Program. În cursul lunii martie avem următorul program de slujbe: 1 mart. (dimineața, sfințirea apei și semințelor la Bârda; spovedit și grijit în Bârda, la biserică și în sat; seara, de la ora 16, slujbă la Bârda); 2 mart. (dimineața, sfințirea apei și semințelor la Malovăț; spovedit și grijit în Malovăț, la biserică și în sat; seara, de la ora 16, slujbă la Malovăț); 3 mart. (slujbă seara la Bârda); 4 mart. (dimineața pomenirea paresimilor la Bârda și Malovăț, alte servicii; seara, slujbă la Malovăț); 5 mart. (Bârda); 11 mart. (pomenirea paresimilor la Bârda și Malovăț; alte servicii); 12 mart. (Malovăț); 18 mart. (pomenirea paresimilor la Bârda și Malovăț; alte servicii); 19 mart. (Bârda); 24 mart. (slujbă seara, de la ora 16, la Malovăț); 25 mart. (dimineața, pomenirea paresimilor la Bârda; slujbă la Malovăț cu pomenirea paresimilor); 26 mart. (Malovăț).
În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la școală, la telefon: 0724.99.80.86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com

Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

Anunțuri

One Response to Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVI (2017), nr. 344 (16-28 februarie)

  1. […] în „Bibliotheca septentrionalis”, Baia Mare, 2017, 13 mart., ediție și on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2017/03/13/scrisoare-pastorala-foaie-periodica-gra…); pe blogul Domnului Ben Todică, directorul secției române a postului de radio Sydney […]

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: