Fără licitație

de Vasile Dan MARCHIȘ

Vasile Dan Marchis

Vasile Dan Marchiş

De câteva săptămâni, se gândește la femeia care trăiește datorită lui, ba, mai mult, de câțiva ani îl tot străbate durerea că nu merge să o vadă, ba ea nici măcar nu-l cunoaște… „Nu m-a văzut niciodată” – își spuse aproape plângând. „Și cât m-a rugat această femeie, care de la vârsta de 70 de ani și până în acest timp, când a trecut de 91 de ani, mi-a spus că și-a dorit atât de mult să mă cunoască și că este în viață datorită mie… Dar, stai, omule… Aceste gânduri fără temei nu-și au rostul dacă nu le pun în practică… Și este bunica celui mai de încredere angajat al companiei mele…”

– Franc! – strigă bărbatul către biroul apropiat.
– Vă ascult, domnule președinte!
– În câteva minute mergem în excursie să o vedem pe bunica ta! Pe lângă noi doi, îl luăm și pe Oliver.

Franc, unul dintre administratorii firmei, precum Oliver, nu-și putea exterioriza cum ar fi voit părerea de bine şi rosti doar atât:
– După cum ați dispus, spuneți-mi ce trebuie să fac…!
Miliardarul răspunse doar atât: „Urcăm în mașină și plecăm în orașul în care locuiește bunica ta! Sigur că acolo vom fi scutiți de a fi «cercetați » de toată lumea. Plus de asta, doresc să mă duc într-o localitate în care nu mă cunoaște nimeni, ca să mă pot și eu relaxa cel puțin câteva zile”…

Şi au pornit la drum lung, fiind că până în satul bunicii lui Franc erau peste 300 de kilometri.
În drum spre destinația propusă s-au oprit într-un orășel în care se organiza o licitație pentru ajutorarea unui bărbat care avea în întreținere opt copii.
Din mulțime se auzea:
„Acest veston, care a fost al marelui cântăreț… îl dăm la licitație… Care cât oferă…!”
Toată lumea se îmbulzea, fie că dorea să-și achiziționeze haina respectivă, fie pentru a se „mira” de ce mare bogătaș își poate trece în dulapul său această haină.

Unul, altul oferea pentru început mii de dolari, apoi zeci de mii și, în sfârșit, sute…
Iar când s-a auzit:
– Eu ofer de trei ori mai mult decât suma propusă…
– Incredibil… – a spus cel care ținea pe brațe vestonul pe care l-a purtat marele cântăreț.
Apoi a rostit:
– Vă rog să veniți să vă însușiți această valoroasă piesă de vestimentație…!

Bărbatul solicitat spuse:
– Eu vă dau acum banii pe care i-am pus în joc, dar nu pentru haina aceea…!
– Impresionant – grăi omul – dar de ce nu doriți să luaţi acest inestimabil veston?
Miliardarul spuse: „Compania mea livrează zi de zi, în toată lumea, mii și mii de asemenea produse. Dar cum aș putea pune mai presus de altul un produs din miile de produse realizate de firma mea, indiferent cine le poartă… Dar… vreau să dăruiesc banii respectivi bărbatului pentru care s-a organizat această licitație…

– Of, domnule, sunteți atât de generos… – grăi omul cu licitația –, dar, vă rog, sunteți cel mai îndreptățit să intraţi în posesia acestui veston!

Atunci, miliardarul spuse:
– Dar vestonul respectiv nu este creația cântărețului, ci doar la purtat…!
– O, mamă… când una dintre cele mai mari și mai vestite companii de acest profil din lume a realizat această piesă de vestimentație… ce-mi puteți spune?
– La care, miliardarul a grăit: „Când spui cuvinte atât de frumoase despre compania mea, nu-mi rămâne decât să-ți mulțumesc….!”

(Din ciclul „15 micropovestiri cu tâlc”.)
Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: