Povara tăcerii

de Alexandru JURCAN

Endo Shusaku_TacereLa Polirom a apărut în 2014 romanul Tăcere de Shūsaku Endō, tradus de Florentina Toma. Japonia, secolul 17. Creștinii japonezi erau torturați. Din Portugalia pleacă doi preoți spre Japonia, să-l caute pe Ferreira, mentorul lor dispărut. Rodrigues și Garupe se angajează în aventura vieții, printre capcane, torturi, spaime, sărăcie, cruzime. Primele capitole sunt scrise la persoana întâia de către Rodrigues. Tot ce urmează e o recitire a Bibliei în cheie asemănătoare, paralelă, ca o mise en abîme, o dezbatere în abis (trădarea lui Kichijiro, judecata, ultima noapte, trecerea umilită prin mulțime). În mintea lui Rodrigues se insinuează treptat întrebarea: „De ce tace Dumnezeu în fața suferinței creștinilor?” Ferreira îi va spune că „Dumnezeul lor nu e ca al nostru” și că s-a lepădat de credință tocmai pentru că Dumnezeu nu acționează și că rugăciunea nu poate alina torturile: creștinii erau spânzurați cu picioarele în sus, având găuri la ureche, pentru scurgerea înceată a sângelui. Mai știe că Isus „s-ar fi lepădat de credință pentru oameni, din iubire”. Mai apoi și Rodrigues va călca icoana, când în depărtare cânta cocoșul. Eșecul e limpede. Rodrigues și Ferreira „urau și disprețuiau urâciunea celuilalt”. Au îmbrăcat veșminte japoneze, dar se observa la amândoi „adâncirea singurătății”. Inoue le-a spus că în Japonia creștinismul nu putea prinde rădăcini, că țara era ca o mlaștină: Totuși, Rodrigues reflecta la ceea ce Isus îi spusese lui Iuda: „Ce ai să faci, fă repede!” Cu siguranță, Dumnezeu nu tăcea – crede el la sfârșit. În orice caz, povara tăcerii era imensă. Devenind apostat, Rogrigues înfăptuiește „o dureroasă faptă de iubire”, salvându-i pe acei nefericiți de torturile inimaginabile.

filmul Tacere_SilenceRomanul a apărut în 1966. Scriitorul Shusaku Endo (1923-1996) a mai scris și Omul alb, Marea și otrava, Un idiot minunat. Regizorul Martin Scorsese a fost fascinat de romanul Tăcere, iar în 2016 filmul Silence era gata. În distribuție: Andrew Garfield (Rodrigues), Adam Driver (Garupe), Liam Neeson (Ferreira), Ken Watanabe (Inoue), Yōsuke Kubozuka (Kichijiro). Scorsese e fidel filonului narativ din roman, mergând nu pe tentă comercială, ci pe tonuri șoptite, cu migală de tip japonez. Tăcerea lui Dumnezeu în fața atrocităților îmbracă îndoieli cu diverse interpretări posibile. Deruta unor spectatori apare din lentoarea demonstrației, din obstinația de a lumina povara tăcerii divine. Toți actorii sunt credibili, indiferent de mărimea rolurilor. Vocea din off suplinește parcă tăcerea lui Dumnezeu și rezonează șoptit cu empatia spectatorilor. Liam Neeson (după câteva roluri de duzină) revine în forță, creând un Ferreira întunecat, înstrăinat, hăituit.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: