„Constelaţia Homer” – antologie de Radu Sergiu Ruba. Notă asupra ediţiei

de Radu Sergiu RUBA

Apariţiile şi tiparul

coperta_Constelatia Homer_Radu Sergiu RubaAsemenea oricărei antologii întemeiate pe un fenomen literar ce se desfăşoară în timp, Constelaţia Homer avea nevoie de o a doua ediţie şi, cine ştie, poate că în viitor vor cere drept de apariţie şi altele. Cea dintâi versiune a fost publicată în 1996 la editura SAS din Bucureşti, de acelaşi antologator, cu sprijinul Fundaţiei Optimiştii şi a preşedintei sale, regretata Angela Marian, atunci căsătorită Fotache (27 iulie 1951 – 29 iunie 2010, Bucureşti). Cu energia, farmecul şi dăruirea ei, Angela a identificat sponsori, a abordat şi cointeresat personalităţi, a atras fonduri. Cartea a putut să apară în 2.000 de exemplare, tiraj impresionant, dar care, fără a fi trecut prin librării, doar din lansările organizate în toată ţara şi din comenzi, s-a vândut. Aceeaşi Angela Marian în fruntea Fundaţiei Optimiştii a reuşit, în ultimul deceniu al mileniului trecut, să susţină financiar apariţia unor casete cu interpreţi nevăzători, precum şi volumele a doi autori antologaţi şi atunci, şi acum.

După douăzeci de ani, interval clasic în literatură de la bătrânul Dumas încoace, am apreciat că este cazul să se producă o primenire a Constelaţiei cu autorii afirmaţi între timp. De data aceasta, subtitlul ei explicativ este mai modest: „O antologie a scriitorilor nevăzători din România”, evidenţiind astfel ipoteza că ea reprezintă una din variantele posibile, nu formula absolută.

Un gând se îndreaptă firesc şi către „Antologia poeţilor nevăzători din România” tipărită numai în braille în 1987 în imprimeria specializată a Asociaţiei Naţionale de profil şi faţă de care prezentul volum propune modificări majore. Schimbări esenţiale există şi faţă de prima sa versiune de acum două decenii în care figurau 25 de autori de proză şi poezie. Acum, numărul lor a crescut la 42, două nume din prima ediţie fiind lăsate de o parte. Asta deoarece s-a ţinut seama numai de procedeele de scriere în condiţiile cecităţii absolute sau ale vederii nefuncţionale: braille, dictare unui asistent, înregistrare vocală, redactare la computerul cu voce sintetică, dactilografiere sau grafierea textului pe hârtie fără control vizual.

Criteriul de bază al selecţiei l-a reprezentat valoarea textelor, apariţia lor editorială şi participarea mai mult sau mai puţin discontinuă a autorilor la evenimentele literare şi semnătura lor în publicaţiile şi rubricile de specialitate. Am acceptat în două cazuri, la poezie, chiar şi piese la nivelul simplei versificaţii, din intenţia de a obţine o imagine mai completă a autorului pentru contribuţia sa onorabilă în orizontul mai larg al artei cuvântului. Totodată, ediţia 2017 vine şi cu două elemente de noutate în materie de structură a conţinutului: pe lângă proză şi poezie, au fost preluate secvenţe remarcabile de exegeză literară din cărţi de specialitate. De asemenea, dintr-un volum de memorialistică ce s-a dorit a fi strict sociopsihologic în cheie riguros exactă, s-a selectat un fragment de un realism atât de dur, încât frizează fantasticul posibilului. Este vorba de pasaje din cartea autobiografică a nevăzătorului surdomut, dar relativ demutizat, Vasile Adamescu. Cu această rarisimă experienţă umană la bază, cartea dă în literatură fără să vrea, în cvasificţiune, imaginile derulate în paginile ei fiind nu numai memorabile, ci şi eternizabile.

Chiar dacă unii din autorii de faţă n-au onorat-o, viaţa literară a nevăzătorilor s-a desfăşurat în şi pe seama câtorva coordonate: revista „Litera noastră”, fostă „Viaţă nouă”, singura publicaţie cu apariţie ritmică, lunară, în braille din România, concursurile anuale de creaţie literară „Carmen Sylva” de la Bucureşti organizate de Serviciul cultural central al Asociaţiei Nevăzătorilor şi Paşii profetului de la Oradea, gestionat de filiala bihoreană a aceleiaşi asociaţii. Li s-a adăugat, în intervalul 1999-2012, emisiunea de radio „Lumina cuvintelor”, fostă „La lumina sufletului”, difuzată cu generozitate de Radio România Actualităţi. Unul din autori a apărut şi în revista audio „Radar”. Puncte de pornire pentru antologiile tipărite până acum sunt şi cele două concursuri de creaţie amintite, de la Bucureşti şi Oradea. În acest municipiu al nord-vestului, în „Biblioteca revistei Familia”, au fost publicate de asemenea cele două ediţii ale culegerii „Ochiul de litere”, prima în 2001 cu un cuvânt înainte al poetului Ioan Moldovan, a doua în 2011, prefaţată de criticul literar Ion Simuţ. Numeroase condeie semnează de altfel şi în Constelaţie, şi-n cei doi Ochi.

Cele 42 de puncte luminoase din cea de a doua Constelaţie numără printre ele străluciri puternice de adevăraţi profesionişti. Alte condeie, deşi notabile, sunt mai modeste. Dar în mulţimea de nume, se remarcă autori a căror performanţă, în condiţiile unor studii la nivelul şcolii tradiţionale de meserii, sunt incredibile. Nu pot să nu mă întreb ce fel de carieră ar fi urmat aceşti oameni dacă ar fi avut deplin acces la carte şi la cultură… Din păcate însă, în multe cazuri, este sesizabilă, în pofida talentului, crunta lipsă a lecturilor, scrisul din inspiraţie, cantonarea în clasicism formalizat sau în romantism întârziat. Autentic sub aspect psihologic, acest demers se dovedeşte precar în orizontul actualităţii estetice.

Această carte speră să poată intensifica iradierea celor 42 de impulsuri de lumină ale Constelaţiei. Fericită coincidenţă, harta acestui firmament de spirite se suprapune ideal peste harta geografică a limbii române, toate ţinuturile fiind reprezentate, din Dobrogea până în Maramureş, din Basarabia în Banat şi din Oltenia în Bucovina. Se detaşează trei centre ale pulsului creativ şi favorizator de cultură: Bucureşti, Cluj şi Oradea. Iar dacă, ţinând seama de numele acestui opus, examinăm şi hărţile astrologice, sesizăm că autorii vin de sub toate zodiile, mai puţin dinspre cea a Leului. Există pare-se un rost şi în acest joc al astrelor şi până la urmă, se vede că e cineva şi de partea leului, anume, tocmai Angela Marian, absentă ca purtătoare de condei, dar prezentă ca energie creatoare a primei Constelaţii homeriene. Şi nu ştiu cum se face că, sub acelaşi semn, la aceeaşi dată, 27 iulie, îl întâlnim şi pe poetul George Vidican, sufletul Ochilor de litere.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: