Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVI (2017), nr. 346 (16-31 martie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Lupta cu fiara. În urmă cu mai mulți ani, într-o seară târzie de Ajun de Bobotează, am trăit o experiență de neuitat. Ea poate fi interpretată și sub aspect spiritual și tocmai de aceea o prezentăm în rândurile de mai jos.
rugaciune_cruceÎn anul acela, în zilele de 2-5 ianuarie, am avut una sau două înmormântări. Mi-au dat peste cap programul obișnuit, care, chiar și fără ele, era foarte aglomerat. Colac peste pupăză, tocmai în acele zile mi s-a stricat și mașina. Drumul pe jos de la Bârda până la Malovăț pe timp de iarnă era destul de greu. Am umblat cu Botezul în Bârda, apoi în Malovăț. În seara zilei de 5 ianuarie, destul de târziu, am ajuns la capătul Malovățului, la Țăgăreni. Este în tradiția satelor parohiei noastre ca neapărat să meargă preotul cu Botezul în fiecare casă în zilele premergătoare Bobotezei. A nu se duce preotul la o casă cu Botezul, e foarte grav. Mâhnirea proprietarilor acelei case ar fi fără margini. Când am ajuns la capătul satului, eram epuizat. Nu mâncasem nimic în ziua aceea, mă dusesem pe jos până în Malovăț, mersesem toată ziua. Dascălul, regretatul Tilică Motorga, încerca să mă încurajeze, deși el însuși se apropia de 80 de ani. Mi-a spus: „Părinte, până ajungem la Glavani, am putea ajunge în Dealul Pârvăneștilor, dacă o luăm pe Caminic. Ajungem mai repede acasă!” „Uică Tilică, i-am spus, nu am trecut de mult pe Caminic. Nu știu cum este drumul. Acum e noapte și nu avem lanternă. Mai mult, atât Pârvăneștii, cât și familiile Dorobanțu au câini foarte răi și noaptea îi dezleagă!” „Nu vă faceți griji, părinte! E lună, nu e zăpadă, vedem drumul! Am la mine toiagul și nu se apropie câinii!” M-am lăsat înduplecat.
Am pornit pe Caminic. Drumul era rupt de ape. Nu de puține ori am căzut, când unul, când altul. La trecerea pârâului, mi-a alunecat piciorul pe o piatră, și apa a năvălit în cizmă. Am trecut de Pârvănești. Au lătrat câțiva câini, dar n-au fost probleme. La jumătatea distanței dintre Pârvănești și casele familiilor Dorobanțu, ne-am trezit cu o haită de 10-15 câini venind de peste câmp spre noi. Probabil vreo cățea era în călduri și îi adunase. S-au repezit la noi. Unchiu Tilică a sărit vitejește la luptă. Lovea vârtos cu toiagul când în unul, când în altul. Se învârtea în jurul meu, încercând să mă apere. Câinii ne înconjuraseră și strângeau tot mai mult cercul. Simțeam că dascălul slăbește cu fiecare clipă, cu fiecare mișcare. Eu aveam în mână căldărușa cu agheasmă, crucea și busuiocul. Nu aveam bâtă. La un moment dat, dascălul a strigat înfricoșat: „Părinte, ne mănâncă ăștia! Nu mă pot ține la ei! Ce facem?” Era greu de răspuns la o asemenea întrebare. Nimeni nu ne venea în ajutor. Era târziu. Lumea intrase în casă, privea la televizor. Rar trecea câte cineva pe acolo chiar în timp de vară. Rosteam în șoaptă o rugăciune și îmi storceam mintea ca să găsesc o soluție salvatoare.
La un moment dat, mișcându-mă încoace și încolo, după cum era situația, am simțit că la picior am o boată. M-am aplecat și am luat-o în mână. Era o tulpină de floarea-soarelui, rămasă de toamna. Era aproape putredă. Cu ea nu m-aș fi putut apăra nici de un cățel, darămite de o haită de fiare hămesite. Și, totuși! Am ridicat tulpina deasupra capului. Era groasă și lungă de aproape doi metri. În lumina lunii, cred că le-am părut câinilor ca un uriaș cu un par imens în mâini, gata să-i pocnească pe spinare. Am răcnit din răsputeri și am învârtit tulpina pe deasupra capului. Ca la comandă, câinii s-au oprit, s-au întors și au luat-o la sănătoasa. Am alergat după ei 20-30 de metri. S-au dus spre pădure și ne-au lăsat. Nu ne venea să credem că am scăpat de pericol. Parcă mâna lui Dumnezeu ne ocrotise. A doua și a treia zi trebuia să facem slujbă, căci era Boboteaza și Sf. Ion; a patra zi începea școala. Cum m-ar fi lăsat să devin mâncare pentru câini?
De multe ori mi-am amintit de această întâmplare. Ea poate avea și dimensiuni spirituale. Și diavolii umblă precum haita aceea de câini și caută să ne sugrume. Dacă ne e teamă și ne lăsăm copleșiți, suntem învinși, răniți, uciși sufletește. Păcatul și viciul pun stăpânire pe noi și nu ne lasă până ne bagă în pământ și în iad. Dacă găsim în noi resursele minime să ne luptăm, avem șanse de izbândă. Dumnezeu nu ne lasă singuri. Știe El cum să le rânduiască pentru ca să ne ajute să învingem. Vrea să ne vadă că vrem să luptăm. Știe că nu putem să luptăm singuri. Ne dă armele necesare: harul Sfântului Duh prin Sfintele Taine și Sfintele Ierurgii, Sfânta Cruce, credința și speranța noastră. Mântuitorul ne-a spus: „Acest neam de diavoli nu se scoate decât cu post și cu rugăciune!” Iată încă două arme.
Există o strategie în lupta noastră cu diavolul. Suntem conștienți că suntem păcătoși, că suntem slabi. Spre exemplu: eu, ca preot, sunt conștient că nu pot să fac o slujbă ca la o catedrală. Sunt singur, nu sunt împreună cu un sobor de preoți; nu am veșminte cu fir de aur și cu clopoței la poale; nu am cădelniță de aur; nu am cor pe patru voci; nu am barbă, nu am plete; nu am clopot de zeci de tone; nu am nici măcar un ciob de oglindă în altar! Potirul de la biserica mea nu este de aur sau de argint, pictura bisericii este modestă, credincioșii puțini. Sunt un păcătos, nu sunt un sfânt. Enoriașii parohiei mele sunt oameni simpli, de la țară, nu citesc cărți de teologie. Să fie acestea premise sigure că diavolul are toate șansele să ne învingă, să ne vâre în iad, în vizuina lui? Nu! Categoric nu! Oficiez Sfintele Taine și sunt convins că ele au efect, indiferent de vrednicia sau nevrednicia mea ca preot. Nu a fost nevoie să lovesc cu tulpina de floarea-soarelui câinii care ne atacaseră, ci doar să le-o arăt, ca ei să-și amintească de bătaia pe care au primit-o altădată, de la altcineva, cu o bâtă asemănătoare, dar adevărată. Dar eu folosesc în atâtea împrejurări Sfânta Cruce. Pe ea S-a jertfit Mântuitorul și prin ea a învins pe diavol și puterea iadului. Nu este nevoie să mă jertfesc și eu, ca să-i înving pe diavoli. Este destul ca să mă închin cu Sfânta Cruce, ca să mărturisesc într-o formă văzută, că și pentru mine S-a jertfit Hristos, că prin Cruce i-a învins pentru totdeauna, că ne-a lăsat Crucea ca armă de luptă împotriva lor. Chiar dacă crucea mea este de lemn sau de material ieftin, chiar dacă credința mea este slabă și păcatele-mi sunt multe, Domnul Hristos nu mă lasă. Dacă-mi vede strădania, voința de a mă apropia de El, de a alunga pe diavoli din mine și de pe lângă mine, nu rămâne indiferent. Îmi vine în ajutor. Poate întârzie uneori, testându-mi credința, punându-mă la încercare, ajutându-mă să mă întăresc în luptă. Diavolul umblă, într-adevăr, ca un leu, răcnind, căutând pe cine să înghită, dar nu trebuie să ne temem. Chiar dacă credința și puterea noastră sunt precum acea tulpină putredă de floarea-soarelui, nu trebuie să ne dăm bătuți. Este destul ca să-l facem pe dușman să înțeleagă că suntem ai lui Hristos, fii adoptivi ai lui Dumnezeu și nici nu mai e nevoie de luptă. Nu mai avem cu cine să ne luptăm, fiindcă dușmanul o ia la sănătoasa. Ne-a lăsat Sfânta Spovedanie și Sfânta Împărtășanie să ne curățim sufletele de păcate, să-L primim pe El în cămara sufletului nostru. Ne-a lăsat Sfânta Cruce, Sfintele Sărbători, între care e regină Sfânta Înviere sau Paștile, ne-a lăsat Sfânta Biserică, al cărei cap este El Însuși, pe care „nici porțile iadului nu o vor birui”. Cum să ne temem de Ucigă-l toaca? „Îndrăzniți, zice Mântuitorul, Eu am biruit lumea!” Iar noi, cu un asemenea aliat alături, ne temem de nichipercea, de neicanimeni! Păi, nu?

*

Sfaturi părintești. Din cartea Părintelui Arsenie Boca Cărarea Împărăției, mai spicuim:

bani_foto_Amza JucanICONOMUL NEDREPT. Deci, rostul iconomilor e de-a întoarce marea turmă a oamenilor iarăşi la Dumnezeu în „Ţara de obârşie”. Au însă şi protivnici, care, zi şi noapte, îi pârăsc înaintea lui Dumnezeu, precum că i-ar fi risipind avuţiile. Căci de când protivnicul a fost aruncat pe pământ, se dă pe sine stăpân al pământului şi al tuturor împărăţiilor lumii. „Nu se sfieşte protivnicul nici de obrazul lui Hristos, ci-I zice: „Ție îţi voi da toată puterea aceasta şi strălucirea ei, căci mie îmi este dată şi o dau cui vreau! Deci, dacă Tu Te vei închina mie, toată ţi-o dau Ţie”. Se înţelege, dar, că orice milostenie, orice binefacere, orice folosire a lumii după legea iubirii de oameni e o pagubă, o mare daună în stăpânirea acestui înger nebun. Ştiţi cum sunt nebunii: se dau pe sine de ceva mare şi pretind să li se supună oamenii, se cred pe sine stăpâni şi împăraţi, că aşa cere boala lor; cu atât mai vârtos o cere Lucifer, începătorul nebuniei. Deci, orice iubire, în păruta lui împărăţie, e o risipire; şi orice ură – după voia lui cea rea – o mare faptă bună. Dar împărăţia fiind de drept a lui Dumnezeu, care este lumea întreagă, chivernisită de oameni cu ură, nu cu iubire, îngrămădeşte pe cheltuitorii ei cu o mare datorie de plată lui Dumnezeu. Orice ascultare de Stăpânul adevărat al lumii e o daună în împărăţia „stăpânului” nebun şi orice ascultare de stăpânul nebun al pământului îngrămădeşte pe oameni sub povara unei datorii sau greşeli făcute lui Dumnezeu.
Deci, dacă de fapt şi de drept, proprietatea şi stăpânia lumii e a lui Dumnezeu, atunci omul e numai un fel de chiriaş, un fel de administrator şi nicidecum proprietarul absolut al lumii. Că, de se va crede stăpân absolut al lumii, seamănă cu credinţa îngerului nebun. Pentru ca să înfrâneze pe om de la o cădere ca aceasta, Dumnezeu 1-a numit iconom nedrept, pe de o parte, pe motivul că n-are proprietatea absolută, ci numai proprietatea relativă; iar pe de altă parte, ca să-1 ferească de căderea în nebunia îngerului rău. Aşadar, de îndată ce se dă pe sine proprietar absolut al lumii, se ciocneşte cu Dumnezeu, îl tăgăduieşte, îl înlătură, îl expropriază, şi cu asta crede întocmai ca Lucifer. Nu-şi dă seama bietul om că, primind ispita, va fi zdrobit sub dărâmăturile propriei sale iubiri nebune. Când omul se lipeşte de făptură, de avuţie, de slavă, acestea i se fac mamona, care însemnează bani sau bogăţii. Deci nu poţi sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Cu toate acestea, Dumnezeu laudă pe iconomul pârât, care şi-a făcut prieteni din mamona nedreptăţii, şi-i făgăduieşte că-1 va primi în împărăţie când o va isprăvi de risipit, după legea dumnezeiască a iubirii de oameni – se înţelege că e vorba de risipirea mamonei. De aci putem scoate înţelesul bogăţiei: nu sărăcia te mântuieşte, nici bogăţia nu te osândeşte; şi, precum nici bogăţia nu te mântuieşte, aşa nici sărăcia nu te osândeşte, ci precum ai sufletul, şi faţă de bogăţie şi faţă de sărăcie. Eşti sărac şi zorit cu gândul după avuţie, iată că nu te mântuieşte sărăcia. Eşti bogat, dar desfăcut cu inima de bogăţia ta, iată că nu te primejduieşte bogăţia ta. Faptul cum stai cu sufletul: şi faţă de una şi faţă de alta, de asta atârnă mântuirea sau osânda ta.
Mamona nedreptăţii are un mare apărător: viţelul de aur, care împunge pe toţi cei ce-ar încerca să o risipească la săracii lumii. Stăpânul viţelului face pâră la Dumnezeu asupra iconomilor nedrepţi, care, însă, risipind viţelul prin iubirea de oameni, s-au făcut mai înţelepţi decât fiii luminii. Bietul Dumnezeu, săracul, n-are unde să-şi plece capul, că bogaţii şi cărturarii lumii acesteia L-au expropriat din dreptul de proprietate şi autor al lumii. Cine ştie, dacă nu cumva I-a rămas totuşi dreptul să se supere pe ei şi să le măture toate gândurile cu mamona lor cu tot. Căci dreptul de proprietate derivă din atributul de autor, mai mult ca din actul de proprietate. Deci, când clatină Dumnezeu mamona (bogăţia), e semn că n-a fost iconomisită bine de oameni şi le cere socoteală; a zis doar: „Fii celor săraci ca un tată!” Deci, fiind în drepturile absolute peste valoarea economică, poate să-şi pună iconomi pe cine vrea, chiar şi pe cei ce-L tăgăduiesc. Cu această orânduire atotputernică, prin care Dumnezeu îşi lucrează voia Sa, întrebuinţând chiar şi pe vrăjmaşii Săi, mai pălmuieşte din când în când pe mărturisitorii Săi, ca să-i trezească din împietrirea inimii cu care ţin Lazării la poartă.
Părinţii au zis că singura noastră avuţie cu adevărat sunt păcatele. Căci, după ei, nu eşti proprietarul decât al lucrului pe care l-ai făcut din nimic. Iar, împlinind condiţia asta, din nimic Dumnezeu a făcut făptura, iar făptura a făcut păcatul. Deci, de drept, omul nu e al lui însuşi, nici al altui om, ci al lui Dumnezeu. Pe de altă parte, păcatul, al cărui autor este, îl reclamă pentru el şi i se ţine de urmă, ca proprietate de drept – balast de accident –, care poate duce pe om până la starea să se lepede de Dumnezeu şi să-I stea împotrivă, ca un creator al unei teribile noutăţi – păcatul – fără să bage de seamă, că printr-asta se întoarce, cu ispravă cu tot, sub amara tiranie a neantului, adică a haosului de tot felul şi în toate privinţele şi poate că pentru totdeauna.
Asta-i noutatea grozavă, că omul a putut să facă ceea ce Dumnezeu nu poate, adică răul. Faptul că, după judecata tuturora, pe cei păcătoşi îi închide în chinurile haosului veşnic, nu e o răzbunare din partea lui Dumnezeu, ci o consfinţire a libertăţii şi a deciziei viciate a omului, pentru ca acesta să fie împreună cu creaţia sa iubită – păcatul – în infinitul eternităţii. Păcatul, această mamona cu adevărat nedreaptă a omului, trebuie risipit; trebuie să cerem iertare de la Dumnezeu pentru atare agoniseală, precum şi ajutorul ca s-o împrăştiem. Preoţii sunt acei iconomi ai tainelor lui Dumnezeu care scad pentru semenii lor această mamonică agonisire, iertându-le din datorie. De aceea Lucifer ridică pâră mare asupra lor înaintea lui Dumnezeu, zi şi noapte, şi le răscoală împotrivă toate urgiile împotrivirii: „Că ei L-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor şi nu şi-au iubit viaţa lor până la moarte.”
De aceea, avea dreptate Sfântul Ioan Gură de Aur, zicând că: „Mai multe sunt furtunile care zbuciumă sufletul preotului decât talazurile care bântuie marea”. Iconomii tainelor, slujitorii Sfintei Liturghii, sunt şi ei în măsura iubirii, jertfa neîncetată, arsă în lumea aceasta, pentru mântuirea lumii.

*

File de jurnal – 21 dec. 1981.

Vasile Ivanescu

Vasile Ivănescu

Pe data de 13 dec., am avut o nouă licitație pentru pictura bisericii de la Malovăț. S-a prezentat pictorul Vasile Ivănescu din Curtea de Argeș (categ. a II-a). Cu chiu, cu vai, am convenit cu el să ne facă recondiționarea picturii din întreaga biserică și pictarea din nou a catapetesmei la prețul de 50.000 de lei. În acest preț se includ prețul mesei, fondul premial, impozitul și materialele. A spus că va veni la primăvară cu nevastă-sa și fiul său și în două luni nu va avea ce face. Deși câștigă atâția bani, la vârsta de aproape 70 de ani, a venit din Curtea de Argeș la Malovăț într-o scurtă de fâș, cu capul gol și fără umbrelă. Era foarte frig și cădea zloată. Nu a vrut să meargă la Bârda, la masă. L-am dus până la gară, la Severin (…).
În Polonia s-a decretat legea marțială. Situația a devenit foarte încordată pe plan mondial. Mi-e teamă că Polonia va fi butoiul cu pulbere al acestui sfârșit de veac. Israelul a ocupat înălțimile Golan din Palestina. Ambasadorul american din Italia a fost răpit de Brigăzile Roșii.
După slujba de ieri de la Bârda, am plecat cu colindul în Bârda. În seara aceasta am terminat satul. O impresie bună, sub aspect economic: 77,77% dintre familii și-au achitat contribuția de cult pe 1982, iar 75,55% contribuția pentru gardul cimitirului. Multe case sunt părăsite. Mulți locuitori sunt plecați pe la copii prin diferite localități. Satul e trist. Porcii sunt slabi și mici. Doar câteva case au făcut molitvă la carne. Problema calendarelor e, într-adevăr, o problemă. Mi s-a dat un calendar pentru două familii. Singurul om care mă dezgustă în fiecare an este R. I. Foarte închis, greoi, ursuz, îndărătnic, condiționează contribuția de cult și contribuția pentru gardul cimitirului de cumpărarea calendarului. În fiecare an dă sfaturi și propune soluții. Aș menționa doar una: „Decât să nu scoată calendare, mai bine să desființeze bisericile!” (…)
A început reconstruirea grajdului C.A.P.-ului din Bârda, căruia i se prăbușise acoperișul. Mai sunt acolo patru boi. S-a redeschis cooperativa din Bârda. A venit iar gestionar Iulică Drinceanu de la Breznița (…). Anul acesta porcii s-au tăiat mult mai devreme. N-au mai avut oamenii ce să le dea să mănânce. Cel care l-a ținut până acum se poate mândri. Patru bârdeni nu mă primesc cu icoana și nici cu botezul: Ghiță al lui Băleanu, Gheorghe al lui Trică, Maluț al lui Belbiță și Mitălău, zis Tăntălău (…).
Anul acesta, la C.A.P. – Malovăț s-a dat drept retribuție 1,80 kg grâu și 10 lei pentru o zi de muncă. Raportat, pe de o parte, la necesitățile vitale ale unui adult, susținător de familie, dintr-un stat european al sec. al XX-lea, iar pe de altă parte strădaniilor necontenite ale partidului cu privire la nivelul de trai și calitatea vieții, situația este grăitoare prin sine însăși și nu suportă comentarii. Doamne, și ce frumos era prin 1962-1963, când veneau grupuri-grupuri de „tovarăși” și ne învățau pe noi, elevii de la școală, cum să ne convingem părinții să se treacă la C.A.P., zicându-ne că le vor da și… și… și… și…, ba chiar și… și… și…!

*

Ajutoare și donații.
Eugenia Surugiu
În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Doamna Sprijan Ramona din Cluj-Napoca: 150 de lei; Doamna dr. Mihaela Funk din Hanau (Germania) și Domnul Zorilă Sandu din Turnu Severin, fiu al satului Malovăț: câte 130 de lei; Doamna prof. univ. dr. Zamfira Mihail din București: 110 lei; Domnul Oprea Mocănașu din Turnu Severin: 100 de lei; Doamna Roman Carmen din Turnu Severin: 80 de lei; Domnul Popa Teodor din Turnu Severin, fiu al satului Bârda: 70 de lei; Doamna Aurelia Suciu din Cluj-Napoca (CJ) și Doamna Crăciunescu Valeria din Câmpulung Moldovenesc (SV): câte 50 de lei.
Domnul Surugiu Onel din Malovăț a achitat pentru contribuția de cult 55 de lei.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

pr. Al Stanciulescu-BardaÎn luna martie am donat pâine credincioșilor care au venit la biserică, astfel: 5 mart. (Bârda): 150 de pâini; 12 mart. (Malovăț): 220 de pâini; 19 mart. (Bârda): 132 de pâini; 25 mart. (Malovăț): 155 de pâini; 26 mart. (Malovăț): 228 de pâini. Așadar, în luna martie au fost donate 885 de pâini. Copiilor prezenți la slujbe și s-au donat și ciocolate.
De asemenea, în luna martie, am vândut pâine credincioșilor veniți la biserică, cu prețul de producție, respectiv 0,60 lei/buc., astfel: 5 mart. (Bârda): 700 de pâini; 12 mart. (Malovăț): 230 de pâini; 19 mart. (Bârda): 768 de pâini; 25 mart. (Malovăț): 145 de pâini; 26 mart. (Malovăț): 472 de pâini. Așadar, în luna martie s-au vândut, la preț de producție, 2.315 pâini.

*

gheorghe-paschia_calauza-patristicaPână la 31 martie, au fost donate 330 de exemplare din cartea Călăuză patristică. De la 1 decembrie anul trecut, până acum, a fost destul timp ca să ajungă până la biserică și să ridice cartea cei care au dorit s-o ia. Prin hotărârea consiliului parohial, încheiem donarea acestei cărți, urmând ca restul de 20 de exemplare să fie puse în vânzare.

*

Plăți. În această perioadă, am efectuat o serie de plăți mai mari, astfel: 4.950 de lei tipografiei pentru cărți; 4.736 de lei protoieriei pentru lumânări și făclii de Paști; 4.455 de lei taxarea a două autocare pentru excursia la Prislop de pe 6 aprilie a.c.; 1.920 de lei brutăriei pentru pâinea donată și vândută în luna martie; 842 de lei impozit; 817 lei pentru materiale necesare instalației electrice de la biserica Malovăț; 450 de lei poștei pentru timbre; 450 de lei protoieriei pentru chitanțiere; 400 de lei protoieriei pentru Fondul Central Misionar; 365 de lei protoieriei pentru cărți și icoane; 100 de lei poștei pentru colete; 50 de lei internetul; 50 de lei materiale de văruit la biserica Bârda, ca și altele mai mici.

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: Amărăciuni, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXVII (2017), nr. 6823 (11-12 febr.), p. 1; Telegramă lui Ceaușescu, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXVII (2017), nr. 6829 (21 febr.), p. 2, 7; Din lumea de altădată, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXVII (2017), nr. 6832 (25-26 febr.), p. 3; Puterea rugăciunii, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXVII (2017), nr. 6833 (28 febr.), p. 3; România turmentată, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXVII (2017), nr. 6838 (7 mart.), p. 5; Sfintele Taine reflectate în proverbele românești, în „Revista de lingvistică și cultură românească”, București, 2017, nr. 11, mart., ediție on-line (https://limbaromana.org); „Scrisoare pastorală” – 345, în „Observatorul”, Toronto (Canada), 2017, 25 mart., ediție și on-line (http:// http://www.observatorul.com); în „e-Bibliotheca septentrionalis”, Baia Mare, 2017, 25 mart., ediție on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din Sydney (Australia) (http://bentodica.blogspot.ro/2017/03/scrisoare-pastorala-345.html); Glasul Pământului, în „Omniscop”, Craiova, 2017, 24 mart.; pe blogul Domnului Ioan Miclău din Cringila (Australia) (https://ionmiclau.wordpress.com); în „Națiunea”, București, 2016, 25 mart., ediție on-line (http://www.ziarulnatiunea.ro); în „Datina”, Turnu Severin, an. XXVII (2017), nr. 6852 (25-26 mart.), p., 1, 2; Răsplata dezertorului, în „Națiunea”, București, 2017, 26 mart., ediție on-line (http://www. ziarulnatiunea.ro); „Colonizarea” valahă, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXVII (2017), nr. 6857 (1-2 apr.), p. 2; Sărmană copilărie, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXVII (2017), nr. 6859 (5 apr.), p. 5; Birtule, bătrânule! în „Datina”, Turnu Severin, an. XXVII (2017), nr. 6859 (5 apr.), p. 6; Zâmbete, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXVII (2017), nr. nr. 6859 (5 apr.) , nr. 6861 (7 apr.), p. 1.

*

coperta_bibliografia-rev-bor_vol-1În această lună, parohia noastră a suplimentat tirajele unor cărți apărute mai demult, pentru a răspunde cererilor, astfel: Evadarea din iad, Chemări la Domnul, vol. VI, vol. VII și vol. VIII, Bibliografia revistei „Biserica Ortodoxă Română” (1874-2014), vol. I, vol. II și vol. III.

*

Zâmbete.
emoticon_zambetVă rog mult, nu folosiți cuvintele pe care nu le înțelegeți! Azi, când suntem invadați de tot felul de cuvinte venite din diferite limbi, vocabularul nostru s-a împestrițat. E greu de crezut, că toți cei care folosesc cuvinte străine le și înțeleg. A rămas celebru cazul prezentat într-o schiță a lui I. L. Caragiale, când, de la guvern, prefectul unui județ primește o depeșă, în care i se cerea să raporteze câți analfabeți sunt în județul pe care-l păstorește. Necunoscând cuvântul „analfabet” și considerând că e vorba de vreun oponent al partidului de guvernământ, prefectul a răspuns că „singurul analfabet din județul nostru este inspectorul școlar”.
Și la alte popoare sunt asemenea gafe de tristă celebritate. Așa, spre exemplu, în Anglia, în vremea când nu existau canalizări, iar toaletele erau în afara locuințelor, o profesoară universitară din Londra a scris directorului liceului dintr-un orășel de provincie, cerându-i mai multe detalii despre o renumită pensiune din acea zonă. Profesoara dorea să-și petreacă vacanța la acea pensiune. Printre altele, l-a întrebat pe directorul liceului la ce distanță de pensiune este WC-ul. Cuvântul era o prescurtare de la cuvintele engleze „water closet” și era folosit doar de crema societății londoneze. Directorul nu-l cunoștea. S-a consultat cu preotul anglican din localitate. Au ajuns la concluzia că ar fi vorba de capela (biserica) „Wayside Chapel” de acolo. Clarificată situația, directorul i-a răspuns profesoarei: „Stimată Doamnă, Cu deosebită plăcere vă anunț că WC-ul este situat la 9 mile de pensiune, în inima unei păduri de brad deosebite. Are capacitatea de 200 de persoane și este deschis numai duminica și joia. Deoarece pe perioada verii este aglomerație, vă sugerez să veniți devreme, cu toate că este suficient loc de stat în picioare. Știu că această situație e cam neplăcută, mai ales dacă aveți obiceiul să mergeți regulat. Vă spun ceva ce v-ar putea interesa: acolo s-a întâlnit prima dată fiica mea cu soțul ei. Vă veți bucura probabil să aflați că mulți oameni își aduc cu ei prânzul și rămân acolo după-amiezile. Acustica este impresionantă, putând fi auzite și cele mai delicate sunete. Soția mea a fost bolnavă, așa că nu a mai mers acolo de multă vreme. Peste câteva zile se împlinește un an de când a fost ultima dată la WC, lucru care, firește, îi provoacă multă suferință. Voi fi încântat să vă rezerv cel mai bun loc, astfel încât să fiți văzută de toată lumea. Mai mult, aștept cu nerăbdare să vă conduc chiar eu însumi acolo. Cu stimă și respect, Directorul”.
Dacă vă place o asemenea „celebritate”, folosiți și Dvs. cuvinte necunoscute!

*

Vizite. Luni, 20 martie, parohia noastră a fost vizitată de Părintele Cătălin-Sebastian Hogea de la Parohia Albacete din Spania. Începând cu data de 1 iunie, dânsul va fi directorul Seminarului Teologic din Craiova. Îl felicităm și-i urăm deplin succes în noua funcție.

*

Proiect legislativ.

Alexandru Balanescu

Alexandru Bălănescu

Miercuri, 22 mart., preotul Dvs. a purtat o discuție de două ore și jumătate cu Domnul avoc. Alexandru Bălănescu, deputat în Parlamentul României. L-a convins să alcătuiască, să prezinte și să susțină în parlament un proiect de lege care să completeze Legea cadastrală, în sensul de a se introduce în evidențele funciare denumirile istorice ale locurilor, așa cum s-au păstrat ele în memoria localnicilor din moși-strămoși. Evidența de tip statistic, așa cum se face azi, cu „blocuri”, „tarlale” și „parcele” numerotate este un atentat la istoria și la limba noastră, fiindcă ea va duce la uitarea vechilor toponime. Domnul avoc. Alexandru Bălănescu, un om foarte capabil și bun patriot, a înțeles pe deplin problema și a promis că va face tot ce va depinde de dânsul ca să reușească să-și convingă colegii parlamentari să voteze pentru aprobarea acestei legi. Îl cunosc pe Domnul Alexandru Bălănescu numai din 1977, de când suntem și buni prieteni. Sperăm să fim la fel cât ne va mai lăsa Dumnezeu pe aici.

*

Excursii.
autobuz
În ziua de joi, 6 aprilie, organizăm o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Bârda – Malovăț – Motru – Târgu Jiu (muzeul) – Mânăstirea Lainici – Petroșani – Hațeg – Mânăstirea Prislop (mânăstirea, mormântul Părintelui Arsenie Boca) – Caransebeș (Mânăstirea Teiuș) – Mânăstirea Sf. Nectarie – Mânăstirea Piatra Scrisă – Orșova – Severin – Malovăț – Bârda. Costul e de 45 de lei/pers. Plecarea va fi la ora 7.30 pentru cei din Turnu Severin și Malarișca (la Podul Gruii) și la ora 8.00 de la Table (Bârda) și Primărie (Malovăț). Până la închiderea acestei ediții, avem deja înscrise 99 de persoane din Malovăț, Bârda, Turnu Severin, Colibași, Valea Boierească, Godeanu, Balotești și Malarișca. Mai primim înscrieri, ca să facem de două autobuze. În caz contrar, vor merge, cu un autocar, doar primii 55 din cei care au achitat valoarea excursiei.

*

În ziua de joi, 20 aprilie, organizăm o excursie la Azilul de bătrâni din Ilovăț.
Conform hotărârii consilmaini trudite_foto_Delia Floreaiului parohial, transportul va fi suportat de către parohie. Tot parohia va asigura o bună parte din alimentele pe care le vom duce acolo (sarmale, mămăligă, friptură, ouă, suc etc.). Cei care vor vrea să participe la această acțiune vor duce și dânșii din ceea ce le prisosește: mâncare, haine. Prin faptul că parohia, ca instituție, are o contribuție substanțială, chiar și cei care nu merg la Ilovăț vor fi prezenți acolo, fiindcă din banii dumnealor vom asigura cele necesare. Această acțiune este un ecou al inițiativei Episcopiei Severinului și Strehaiei, intitulată Coșul de Paști.

*

Licitații. În ziua de duminică, 23 aprilie, la ora 11.30, în biserica de la Bârda, va avea loc licitația terenurilor bisericii din Bucium și din Dealul Corbului pentru anul 2017.

*

Anunț. Începând cu 1 mai, slujbele în duminici și sărbători vor începe la ora 8.00.

*

Invierea Domnului nostru Iisus Hristos

Program. În cursul lunii aprilie avem următorul program de slujbe: 1 apr. (Bârda-Malovăț); 2 apr. (Bârda); 8 apr. (Bârda – Malovăț); 9 apr. (Malovăț); 10 apr. (Denie la Bârda); 11 apr. (Denie la Malovăț); 12 apr. (spovedit și împărtășit, dimineața, la Bârda, la biserică și în sat; Denie la Bârda); 13 apr. (pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț; Denie la Malovăț); 14 apr. (spovedit și împărtășit adulții, dimineața, la Malovăț, la biserică și în sat; Denie la Bârda, de la ora 19; denie la Malovăț, de la ora 21); 15 apr. (spovedit și împărtășit copii, dimineața, în Malovăț; seara, la ora 20, pomeniri în Malovăț; de la ora 23, Slujba Învierii); 16 apr. (în noaptea de 15 apr., la ora 23, Slujba Învierii la Malovăț, cu Sf. Liturghie; la ora 3 dimineața, slujba Învierii la Bârda); 17 apr. (Bârda, cu slobozirea paresimilor la vii); 18 apr. (Malovăț, cu slobozirea paresimilor la vii); 22 apr. (Bârda, dimineața, iar de la ora 11 în Malovăț, cu slobozirea paresimilor la morți); 23 apr. (slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12.00); 29 apr. (Bârda – Malovăț); 30 apr. (Malovăț).
În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la școală, la telefon: 0724.99.80.86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda @gmail.com

Sfintele Sărbători ale Paștelui să aducă sănătate, pace și bucurii în casele și în sufletele Dvs.

Anunțuri

One Response to Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVI (2017), nr. 346 (16-31 martie)

  1. Ana Sofroni spune:

    Şi acest număr al Scrisorii pastorale ne descoperă unele din cele mai actuale îndrumări din tezaurul învăţăturii creştin-ortodoxe. Mulţumim, Prea Cucernice Părinte Alexandru!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: