Tot ce a fost de spus, cred că s-a spus,
Că te-am iubit, o ştii tu cel mai bine,
Poate mai e de scris spre zări străine,
Dar câte din scrisori nu s-au adus?!
Tu eşti un răsărit, eu sunt apus,
Nimic din dor să nu mi se aline,
Ca un cărbune ce-a rămas prin mine,
Doar noapte am şi fără stele sus.
Îmbătrânim, la tine-i tinereţe,
Ţie spre seară ţi se dă bineţe,
Că ce frumoasă eşti, ca însăşi viaţa!
Măcar de aş fi fost un pic de fante,
La braţ cu tine să se mire piaţa,
Şiragul anilor să-ţi fie diamante.
This entry was posted on Vineri, 5 mai 2017 at 5:59 pm and is filed under Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
e-Bibliotheca septentrionalis 