Cântecul din urmă

ion-pena

de Ion PENA

Am obosit umblând alandala
Prin hârburi, dudaie şi gloate.
De mult mi-e tocită sandala
Şi moarte iubirile toate.

Acuma, la actul final,
Numai strigoii-amintirii
Dănţuie crud, rătăcind, infernal
În jur, în meandrele firii.

Cerul e şi el putred, lălâu,
Nicio salvare nu-i ţipă în creştet.
Nicio minune în ciute, în grâu
Şi Domnul e veşted.

Meschin se dărâmă, rece coboară
Visul în cripta bolnavă.
Râme băloase, neguri omoară
Fruntea suavă.

O! naiv jucător în azur,
Flamura, slava, cocorii ucide;
Drept se ridică, sălbatec, impur
Lupul uitării cu deşte livide.

(„Vremea”, an. 16, nr. 695, Paşti 1943.)
Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: