Mai singuri amândoi

Nicolescu_Bajenaru_Mindruta_Popescu

Eugen Popescu, Constantin Băjenaru, Constantin Mîndruță, Florin Nicolescu, George Tătăruș

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Ţi-aduci aminte, George, am fost o întâmplare,
O ne-ncepută viaţă a unuia din noi,
Pe ceasul din perete băteau limbile clare
Şi berea din pahare era de fapt şuvoi.
Eu nu credeam că moartea îmi poate fi şi soră,
Că am o soră vie, dar ea e ca şi moartă,
Ai fost un alb frumos în toată a mea floră,
O clipă nu ţi-ai dat cât mai aveai din soartă.
Nu ai murit degeaba, am învăţat destul,
Cât de uşor se moare şi cât rămâi de prost,
Că nu mai are cine te ştie de sătul
Şi cartea d-epigrame nu-şi mai găseşte rost.
Îmi este existenţa o silă de-a fi viu,
Pe unde ridici ochii vezi moarte şi vezi cruci,
Tu ai plecat din toate, eu voi fi tot candriu,
Ţine-mi un loc în sală, în Rai dacă apuci.
Ai fost ’ciclopedie şi tot ţi-a fost distrus,
Eşti neam care se pierde, străini te-or ţine minte,
Ai fost tot viu cu mine când mort ai fost adus
Şi m-ai lăsat mai singur să-ţi fiu printre cuvinte.

5 mai 2017

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: