de Alexandru PLEŞEA
Intrarea într-o relație este ca prepararea alimentelor și pofta de mâncare. Cu cât mai tare îți este foame, cu atât mai bine/mult vrei să mănânci. Astfel, omul trece la treabă și își pregătește mâncarea în funcție de poftele sale. Relația care începe să prindă viață între El și Ea devine un meniu delicios la un restaurant de cinci stele Michellin.
Modul în care ei se vor privi, mângâia, alinta, invita, comunica, unul cu altul la începutul relației este asemănător alegerilor alimentelor din piață. Le vrei pe cele mai bune, gustoase, arătoase. Astfel, cei doi pregătesc meniul relației/vieții lor.
Formarea cuplului presupune asumarea faptului de a o şi mânca, odată ce ai pregătit mâncarea. Nu se poate să fi mers la magazin, timp pierdut, dat bani, venit acasă, spălat alimente, pregătit, făcut miros, gustat, iar pe urmă să nu o mănânci. Tocmai procesul anterior este efortul pe care l-ai depus pentru un meniu reușit. Și de asta o vei mânca.
Relația este poarta omului spre saturație, satisfacție și împlinire.
După ce le obține, omul are nevoie să nu îndepărteze aceste lucruri.
Pofta de mâncare aduce cu ea saturația fizică, pofta de relație aduce satisfacția emoțională.
După ce saturația s-a instalat, omul își pierde pofta până la noi stimuli fizici sau emoționali.
Cuplurile durabile sunt cele a căror satisfacție nu este întreruptă de ce face unul sau celălalt. Ei se acceptă și se descoperă ca în prima zi, astfel curiozitatea, întrebările și prietenia sunt la locul lor.
Cuplurile care nu sunt durabile sunt cele a căror satisfacție se întrerupe din cauza faptului că la începutul relației lor au arătat și au adus în față ceea ce nu sunt de fapt. Exact ca produsele din magazin: le iei azi, și mâine sunt palide. Astfel, cei doi la început joacă un rol inventat pentru a crea imaginea dorită sau vrută de client/relația cu un anume interes. O asemenea atitudine cuprinde nesinceritate, incertitudine și instabilitate.
Pentru cei din urmă, după niște ani de conviețuire, mâncarea nu mai are gust. Emoția nu mai apare, atingerea, mângâierea și îmbrățișarea s-au dus, alintarea, acceptarea și înțelegerea – nici urmă de ele. Iar dragostea care i-a legat este îmbrăcată cu hainele nesincerității.
Cuplurile în care partenerilor le-a trecut pofta unul de celălalt se pot totuși echilibra prin deschidere rapidă, entuziasm și spontaneitate, toate cerând efort din plin.
Cuplurile cărora pofta încă le mai ține suspansul ridicat au nevoie de împlinire în trei direcții: fizic, emoțional și mintal, fiecare dintre cei doi având un obiectiv în aceste direcții. Niciuna dintre aceste trei direcții nu are nevoie de satisfacție. Dacă aceasta va apărea, relația se poate opri. Continuarea căutării împlinirii prin cel ales „să-ți stea la masă” este împlinirea.
Divorțul/despărțirea nu vine din lipsa de dragoste, ci din claritatea cu care unul îl vede, în sfârșit, pe celălalt, cu adevărat. Astfel, își dă seama că nu este cum își dorea să fie.
Despărțirea devine astfel un nou drum spre sinceritate, loialitate, deschidere și acceptare.
e-Bibliotheca septentrionalis 