Crezina

„Liliac” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

El nu voia ca fata lui
Să iasă-n drum la promenade
Avea Crezina ochii lui
Și gura bunei sale mame.

Sta la fereastră și privea
Amurguri violete
Avea necaz în sinea sa
Pe toate cele fete.

Vedea o fată încordat
Cu brațul peste gâtul
La un băiat ce, aplecat,
Îi tot sorbea sărutul.

Ardea Crezina de-un sărut
Și-ntr-una zi de mai
Ea, din balcon, drept a sărit
În brațe la Mihai.

Ca o nebună a mușcat
Gura lui cu ură
Și a simțit din sărutat
Picuri calde-n gură.

(Din volumul Atelierul de reparat fluturi.)