Treizeci şi unu al lui mai

(Doar cu Tine, Doamne, şi cu ea)

 

constantin-mindruta

de Constantin MÎNDRUŢĂ

N-am să obosesc vreodată
Să mă rog, Doamne, la Tine,
Din cărările străine
Mi-a rămas cea luminată.

Calea cea adevărată,
Fără patimi şi suspine,
N-am să obosesc vreodată
Să mă rog, Doamne, la Tine.

Doar un dor să mi se-aline:
Ea nu-mi plece niciodată!
Rugăciunea cea curată
Ţie, doar să se închine,

N-am să obosesc vreodată
Să mă rog, Doamne, la Tine.

11.10
Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: