Mi-e dor de tine, mamă

constantin-mindruta

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Mi-e dor de tine, mamă şi de somn,
De camera a nemuririi noastre,
În care îngerii nu au alt domn,
Mi-e dor de tine, mamă, către astre.

Nu este plânsul cel mai bun câştig,
Când mori cu zile se distrug planete,
În vara asta iar îmi va fi frig,
Mi-e dor de tine, mamă, şi mi-e sete.

Cât am vorbit mi-a fost vândută viaţa,
Pentru copilărie nu mai am muzeu,
Toţi zic: „O, Doamne, mi se rupe aţa!”
Eu sunt copilul tău, nu sunt vreun zeu.

Păcat că ai plecat ca şi o Iudă,
Eu te iubesc şi dincolo de moarte,
Cei ce te-au păcălit, vreau să audă:
Sunt în coşciugul tău, scrişi într-o carte.

Aş vrea să-ţi scriu că, mamă, e şi bine,
Dar ce să-ţi pese-ajunsă pe o stea,
Acum ai mâna doar să se închine,
M-ai lăsat singur, fie ce s-o vrea.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: