Focul din mine ce iubeşte

Mihai Epli

de Mihai EPLI

Focul din inima mea arde natura
Tot ce a fost maritim azi a ajuns scrum
Sufletu-mi gol umple clepsidra noastră
Lacrimile-ţi albastre azi, noaptea, sting melancolia
Solitar sânt înconjurat de plumburiul fum
Acum zâmbeşte salcia… suspinând plânge nemurirea
Nemurirea-mi măslinie ce dilată soarta

Lumina ce m-a purificat din focuri s-a născut
Mângâind enigmatic chipul meu aplecat
Atunci când amorul meu e cancerizat dor –
M-a ignorat lumina, iubito, de ce aud şoapte?
De ce sunt solitar agregând amintiri deşarte –
Ori iubirea e egală cu lacrimile-mi moarte
Heruvimice semne zăresc dar nu le ignor
Simt prin tristeţe că azi te ador
Totul e un foc ce nu se stinge niciodată
Dragostea pură ce-n braţele-ţi calde
Cu diamntii lacrimi mă aşteaptă.

Anunțuri

One Response to Focul din mine ce iubeşte

  1. Ioan spune:

    Emoţionante stihuri, încărcate de doruri după amoruri mai mult sau mai puţin imaginate. Poetul suferă, uneori în tăcere, alteori strigându-şi jalea, după dorul, iată, cancerizat. Un cancer care poate avea leac însă, se intră într-un cerc vicios, tot prin dor, dar concretizat! Baftă Domnule Poet!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: